”El s-a întărâtat de mânie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.” (Luca 15:28)

“Un om avea doi fii.” Așa începe istoria din Luca 15:11. Cel mai tânăr care era pasionat de aventură și-a luat viața în propriile mâini și a plecat în lumea mare. N-a ascultat de sfaturile înțelepte ale tatălui, ci a crezut că el știe totul. Ce s-a întâmplat cu el și cum L-a urmărit Dumnezeu am văzut în meditația trecută (27/8/16). Astăzi privim la fratele lui mai mare. Era liniștit și harnic. Gospodar desăvârșit și ascultător. N-a făcut nimic care să-i aducă nume rău, nici lui și nici familiei. Până în momentul în care fratele lui ”vagabond” s-a întors acasă pocăit. Era la câmp, iar sărbătoarea începuse deja. Când a aflat ce s-a întâmplat a făcut o criză de nervi și a izbucnit într-o  într-o atitudine ieșită de sub control. ”A reușit” să–l scoată pe tata de la masă și – la invitația lui plină de dragoste – să refuze să ia parte la sărbătoare. Ce trist! Avea tot ce-i dorea sufletul dar n-avea dragoste. Înțelegem acest lucru din felul în care s-a comportat:

1. Și-a necăjit tatăl. În toiul sărbătorii fiul cel mare nu ține cont de nimic și de nimeni. Tot ce contează este eul lui. Se ceartă cu tatăl său care: ”a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.” (Luca 15:28) însă fără nici o șansă de reconciliere. Reproșurile la adresa tatălui veneau unul după altul: “Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei.” (Luca 15:29). La răspunsul plin de dragoste și înțelegere al tatălui: – “tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.” (Luca 15:31) – el continuă să se încăpățâneze și să rămână neclintit în atitudinea față de tatăl.  Așa cum se întâmplă și astăzi în relația omului cu Tatăl din Ceruri. Pentru atâtea lucruri care ne aduc suferință cel vinovat este Dumnezeu. Ce trist! Scriptura spune că: ”El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45). Atunci te întreb: ce vină are EL că ție nu-ți merg lucrurile așa cum ai vrea? Oare ești în regulă în relația ta cu El? De ce te cerți cu Dumnezeu pentru păcatele și mizeria din viața ta? Este încă plin de dragoste și așteaptă să faci liniște în sufletul tău și să-ți schimbi atitudinea față de El ca să te poată binecuvânta. Pocăiește-te omule! Și vei vedea minunile Lui în viața ta.

2. Și-a negat fratele. În situații de criză se dovedește identitatea adevărată a fiecăruia dintre noi. Fiul cel pierdut a fost găsit; s-a întors acasă smerit și pocăit. Asta l-a făcut pe tata să se bucure și să ”decreteze” un timp de celebrare. Toată lumea s-a bucurat până când a ajuns acasă fiul cel mare care – revoltat peste măsură – a încercat să strice totul. După ce și-a necăjit tatăl și-a jignit și fratele. L-a negat refuzând să-l mai recunoască ca și frate și a comentat strigând: ”acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate.” (Luca 15:30). Ciudat! Fiul care: ”era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.” (Luca 15:32) a rămas copilul tatălui dar nu mai era și fratele lui. Trist dar cât se poate de adevărat. Așa cum scrie și Apostolul iubirii când zice: ”Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum.” (1Ioan 1:9). Fiul rămas acasă, considerat drept model își dă examenul vieții lui. Istoria creștinismului abundă în asemenea mărturii, iar astăzi este la ordinea zilei să ne confruntăm cu stări de felul acesta. Cea mai simplă explicație și scuză cu care vin cei ce urăsc este: ”Eu n-am nimic cu el.” Adevărat! Dacă ai avea ceva cu el te-ai duce la el și te-ai ruga și te-ai bucura cu el având părtășie împreună. Dar păcatul și ura ți-au orbit ochii sufletului și îți oferă scuze pentru orice nelegiuire. Ia aminte la avertizarea poetului: ”Pentru ce îți place la întuneric? / Lasă locul unde cei stricați petrec! / Satana te ține în mreaja-i legat, / Dar va râde-odată că te-a înșelat./ (C.Ev.#81). Întoarce-te și caută pe cei care i-ai jignit și insultat. Ne neaparat cu vorba, ci prin atitudinile și nepăsarea ta. Restabilește relațiile cu cei din jurul tău ca să te poți bucura de părtășia Tatălui și a sfinților în lumină.

3. A decis să rămână afară. Istoria celor doi fi și a tatălui lor plin de dragoste și afecțiune se termină într-un mod nedefinit. La rugămintea insistentă a tatălui ca fiul cel mare să intre și să fie parte din sărbătoarea familiei el refuză categoric: ”s-a întărâtat de mânie, şi nu voia să intre în casă.” (Luca 15:28). Povestirea se termină brusc și nu ne lasă să înțelegem că el ar fi intrat, ci mai degrabă că a decis să rămână afară. Wow! Ce șansă! Să intri în casă și să fi parte din banchetul pe care Tatăl l-a organizat în onoarea fiului pierdut dar întors acasă pocait. Nu trebuie să faci nimic. Tata a cheltuit totul,  tu trebuie doar să accepți oferta Lui. Exact cum te provoacă ”versetul de aur” al Bibliei care proclamă că: ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Nu poți pretinde mai mult unui Dumnezeu care a făcut totul pentru salvarea ta. A avut un singur copil pe care L-a trimis la noi ”să se nască și să crească/ să ne mântuiască.” (Colind creștin). Ușa salvării este încă deschisă iar TATA te așteaptă să intri ca să înceapă sărbătoarea sărbătorilor. Nu mai poate de dragul tău și insistă să-ți faci socotelile chiar acum și să-ți predai viața în mâna Lui străpunsă pe Golgota. Înainte de a încheia te rog și te implor să te oprești și să vii la El. Adu-ți aminte: ” … că sus, la Golgota, / Cu pieptul de o lance străpuns, / Sub norii ce-ntunecă bolta / Te-aşteaptă, cu lacrimi, Isus!” (C.Ioanid – E plin de miraje pământul). Anonim din marea gloată! Doresc să fim împreună cu El și cu sfinții în glorie. Dacă vrei să rămâi afară fii atent ce te așteaptă: ”va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 8:12). Așa că, vino la Domnul Isus astăzi. Mâine deja este târziu. Rostește chiar cum următoarea rugăciune:

RUGĂCIUNE

”Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Ps.51:11-12)