”Căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele.”/Ecl. 12:5-7/

În lunile martie-aprilie 1993 împreună cu soția am vizitat pentru prima oară Statele Unite. O experiență nouă, unică în felul ei. Ne pregăteam să zburăm de la Chicago spre San Francisco și cu puțin timp înainte de zbor am primit vestea că cel mai bun prieten al nostru din țară a plecat în veșnicie. A rămas în urmă soția cu cei patru copii. Am fost marcați de această veste și încercam să găsim consolare și mângâiere. La aeroportul O’Hare din Chicago vremea era mohorâtă. Frigul, ceața și zăpada amplificau starea noastră sufletească. Însă a venit momentul când am ajuns deasupra norilor și totul s-a schimbat în sufletul nostru. Acolo era soare, lumină și liniște. Am primit pace și am putut să scriem câteva cuvinte de mângâiere pe un card care l-am trimis familiei îndoliate. Acum suntem la sfârșitul lunii Octombrie, 2012. Zilele acestea am fost confruntați cu o nouă veste despre cineva drag și apropiat care a aplecat în veșnicie. Un slujitor al lui Dumnezeu, dedicat și pasionat pentru slujirea celor în vârstă (unii dintre ei singuri și neputincioși) de la” Casa Betania” din Hațeg. Aceiași nostalgie și apăsare în suflet. Ne-am rugat cu soția și am cerut mângâiere și pace în suflet și Domnul ni le-a dăruit. Ceea ce a făcut diferență în starea noastră sufletească a fost felul de a privi la evenimentul plecării din lumea aceasta. Când privești în chip firesc la evenimentul morții te înfiori și te sperii. Suferi și ești nemângâiat. Dar când te uiți la solul morții prin prisma Cuvântului, lucrurile se schimbă. Jos” pe aeroport” totul este urât și potrivnic; sus” deasupra norilor” lucrurile se schimbă total. Ultima sperietoare a Diavolului pentru om este moartea. Oamenii fără Dumnezeu sunt terorizați la gândul morții. Singura ființă care aduce liniște și pace în fața morții este Fiul lui Dumnezeu, Cel care a biruit moartea pe Crucea de la Calvar. Iată de ce vă invit să privim cum arată moartea văzută” de Sus” și să trăim liberi de orice teamă la gândul plecării noastre în veșnicie.

1. Moartea înseamnă ÎNTOARCERE. Imediat după căderea din Eden Dumnezeu” decretează” o lege cu privire la felul în care omul își va continua existența sa pe pământ, lege care se termină cu verdictul din Gen.3:19:” În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.” Prin păcat intră moartea în omenire. Moartea înseamnă despărțire, nicidecum încetarea existenței. La moartea fizică partea materială din ființa umană se desparte de cea spirituală, iar la moartea veșnică, sufletul se desparte pentru totdeauna de Dumnezeu. Exact acest lucru îl constată și înțeleptul Solomon în cartea Eclesiastul 12:7: ” până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” Cimitirul nu este un sfârșit, ci doar” rampa de lansare” spre veșnicie, veșnicie care are două compartimente: viață veșnică și chin veșnic. Poetul creștin te întâmpină cu întrebarea:” Unde vei fi în veșnicii/Tu ce de Domnul ești creat? /Unde vei fi în veșnicii/El suflet viu Ți-a însuflat. /Răspunde azi! /Răspunde azi! /Unde vei fi în veșnicii? Apostolul Pavel este plin de încredere la gândul veșniciei și parcă jubilează când spune:”Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.” (2 Cor.2:1). Cortul este doar pentru vacanță; casa este permanentă. Aici trăim în cort. Dincolo” ne mutăm” în casă. De aceea ”ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” (2 Cor.5:8). Așa crede un pocăit adevărat. Când vine moartea el” se întoarce” ACASĂ. Și este sigur de acest lucru. Dar tu?

2. Moartea înseamnă ÎNTÂLNIRE. Am spus că moartea înseamnă despărțire și că existența noastră continuă după moarte. Primăvara, omida cea urâtă nu dispare, ci se transformă într-un fluture de toată frumusețea. Când torni zahăr în cană ca să îndulcești ceaiul, cristalele de zahăr nu dispar (deși nu se mai văd); ceaiul est dulce, semn că zahărul este acolo dar sub o altă formă. Astăzi este argumentat științific faptul că viața continuă după moarte. Dincolo vei avea o surpriză extraordinară să te întâlnești cu ființe care le-ai cunoscut aici pe pământ; să te întâlnești cu ce-ai lucrat aici (cu faptele tale) dar, mai ales, să te întâlnești cu Creatorul tău. Exact asta relatează Cuvântul lui Dumnezeu în Luca la cap.16:19-31:”Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui” (v23). Vom fi uimiți în primele secunde după moarte să constatăm că sunt dincolo toți aceia cu care am conviețuit aici și au plecat înaintea noastră în veșnicie; că toate faptele noastre sunt înregistrate în arhiva lui Dumnezeu și că vom răspunde la judecată pentru tot ce am vorbit, tot ce am înfăptuit și tot ce am gândit aici pe pământ.”Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” Asta este asigurarea Apostolului Pavel la 2 Cor.5:10. Iar ultimul verset din Eclesiastul este relevant cu privire la” întâlnirea” din veșnicie:”Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Ecl.12:14). Poetul Alexandru Vlahuță strigă în poezia” Triumful așteptării”: Există o dreptate/și trebuie să vie! Iar versurile unei cântări proclamă același adevăr:” Noaptea vieții se va lăsa/și către cer eu voi pleca/Să mă-ntâlnesc cu ce-am lucrat.” Va fi o zi de întâlnire în fața tronului lui Dumnezeu. Ce va fi acea zi pentru tine? Cu câteva luni în urmă am trecut prin tunelul încercărilor și la un moment dat am ajuns” la porțile veșniciei.” Eram așa de fericit să merg ACASĂ și să mă întâlnesc cu ființe dragi mie dar mai ales cu Mântuitorul meu scump. Tu cum privești la ziua întâlnirii din veșnicie? Nu ocoli această întrebare deoarece nu poți evita întâlnirea cu faptele, cu oamenii și cu El!

3. Moartea înseamnă ÎMPLINIRE. În veșnicie fiecare muritor își va găsi împlinirea în ceea ce a decis aici pe pământ. Urmărește atent scena cu care se termină existența umană:”Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (Apoc.20:11-15). Ce clar. Dacă aici ai ales” Calea, Adevărul și Viața,” numele tău va fi scris în” cartea vieții,” iar tu vei fi împlinit, trăind în fericire veșnică cu Domnul Isus. Dar dacă aici L-ai ignorat pe Domnul Isus vei fi ”aruncat în iazul de foc.” (v.15) și vei găsi împlinire în chinul din veșnicia fără Dumnezeu. Ia aminte, te rog la cele ce urmează:”Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” (Apoc.22:11). Oprește-te puțin și gândește foarte serios: “Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate” adeverește Cuvântul la Apoc.22:6. Dumnezeu nu minte! Din care categorie faci parte? Ai șansa ca pe” ultima sută de metri” să schimbi traiectoria vieții tale și să devii copilul lui Dumnezeu. Moartea este sigură! Judecata este sigură! Veșnicia este sigură! Ultimul cuvânt este decisiv: ”Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască!” (F.A. 17:30). E tot ce trebuie să faci ca să ajungi în fericire veșnică. Porunca este pentru” acum” și pentru” aici.” După moarte nu mai există salvare. Decizia îți aparține. Grațierea ta este” semnată” cu sânge pe Golgota. Așteaptă doar să o accepți. Fă asta chiar acum.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer, îți mulțumim că nu ne-ai lăsat în neștiință în nici un compartiment al vieții noastre, ci ne-ai descoperit totul, atât cu privire la existența noastră vremelnică, cât și la cea veșnică. Pe Cruce ai rezolvat problema vieții veșnice și noi suntem copii ai Tăi şi moștenitori ai Împărăției. Dar ne gândim la cei nemântuiți din jurul nostru și te rugăm să ai milă și îndurare de ei. Trezește pocăiții la evanghelizare și adu mântuire pentru cei ce sunt pe drumul pierzării. Vrem să fim împreună cu ei în Cer. Iți mulțumim că ne asculți. În Numele Domnului Isus. Amin.