”În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” /Luca 2:8/

Era noapte în Betleem. Întunerec beznă la propriu și la figurat. Trecuseră sute de ani de când Dumnezeu nu mai vorbise poporului. Se părea că Și-a abandonat moștenirea. Însă Dumnezeu rămâne veșnic pe tron. El conduce istoria și ”aranjează” piesele în puzzle-ul Său la timpul cel mai potrivit pentru a-Și împlini planul. În câmpul dintre Betleem și Ierusalim totul părea obișnuit. Aceiași rutină în viața unor oameni desconsiderați de toată lumea. Numai nu și de Dumnezeu. În miez de noapte El le întrerupe obișnuința cu un scurt ”buletin de știri” transmis ”live” din Cer printr-un înger: ”vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” ”Spectacolul de sunet și lumină” continuă:  Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” /Luca 2:9-14/. Întrebarea acestei meditații este: ”de ce a ales Dumnezeu acești oameni nebăgați în seamă?” Cred că ei ne reprezintă pe noi toți: sunt ”numitorul comun” al rasei umane. Vă invit să-i urmărim din umbră și să ne regăsim în portretul acestor oameni pe care i-am numit în mod convențional ”niște păstori.”

1. Oameni învinși. Așa apar la prima vedere acești păstori. Resemnați cu starea în care se găsesc. În câmp lângă oi, abandonați de toată lumea și considerați ”lepădați” de oamenii religiei. Nu puteau împlini Legea. ”Stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” /Luca 2:8/. Asta era tot; așa decurgea viața lor în fiecare zi. Rutină și obișnuință. Nici nu puteau aștepta mai mult într-o lume ”în care acum este necaz.” /Isaia 9:1/. Oameni învinşi! De familie, de societate, de religie. Învinși de ”sistem.” Învinși de păcat. ”Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” /Rom. 3:23/. Ultimul cuvânt al Vechiului Testament este ”blestem.” /Maleahi 4:6/. Apostolul Pavel scrie: ”Aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.” /Ef.2:12/.Nici o speranță de mai bine; nici o veste bună. Așa ca și în zilele pe care le trăim: ”războaie şi răscoale … mari cutremure de pământ, foamete şi ciume;  arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer … vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni.” /Luca 21:10-12/. Nu-i așa că tare se mai aseamănă vremurile? Așa trebuie să fie înainte de Naștere. A fost atunci și este și astăzi. Oare prinzi mesajul? Este pentru tine. Oprește-te puțin și fă liniște în sufletul tău!

2. Oameni surprinși. În ”locul unde nu se mai întâmplă nimic” s-a petrecut totuși ceva extraordinar. Oamenii au fost vizitați de Dumnezeu. Așa relatează doctorul Luca în cronica Nașterii /2:9-14/: ”un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Monotonia a fost spartă de mesagerul Cerului care transmite cea mai bună veste ce putea fi auzită vreodată pe pământ: ei, păstorii anonimi sunt beneficiarii darului special al lui Dumnezeu, Singurul Lui Fiu. Oastea cerească confirmă și întăreşte autenticitatea mesajului, lucru care-i înspăimântă foarte tare pe ciobanii din câmp. Au fost surprinși de Slava lui Dumnezeu și asta schimbă totul. Transformă rutina și obișnuința în sărbătoare; aduce teamă care se metamorfozează în bucurie; trăirile cele vechi sunt înlocuite cu valori noi. Când Domnul te surprinde nu mai ești același niciodată. Crezi asta? Deschide-te ca să primești ceea ce a pregătit El să-ţi aducă ție și casei tale. Pentru aici și pentru ACOLO!

3. Oameni convinși. Au fost puși în încurcătură. Oare a fot vis sau a fost adevărat? Informația Cerului le dădea posibilitatea să verifice mesajul, iar ei nu mai stau pe gânduri. ”… au zis unii către alţii: “Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.” /Luca 2:15-19/. Comentariul evanghelistului este clar. Mesajul din Cer a fost autentic. Pruncul s-a născut și L-au găsit în iesle așa cum li s-a spus. El era Fiul lui Dumnezeu și întâlnirea cu El a schimbat viața păstorilor pentru totdeauna. Teama s-a transformat în bucurie. Întunerecul s-a schimbat în lumină. La Betleem a răsărit Lumina Lumii! Este adevărat. El poate să te transforme și pe tine într-o persoană nouă. Asta înseamnă să te pocăiești. Eu am acceptat și nu regret. Încearcă și tu. Chiar acum. N-o să-ți pară rău niciodată. O să ai sărbători cu adevărat fericite.

RUGĂCIUNE

Te slăvim Tată pentru pentru Sărbătoarea Nașterii. Atunci ai decis să ni te descoperi și ai devenit Emanuel. Suntem fericiţi că Te-am cunoscut și ești Mântuitorul nostru pentru viața de aici și pentru veșnicie. Binecuvântează-ne la aceste sărbători și fă-ne o binecuvântare pentru cei din jur. Mântuiește-i Doamne pe toți cei care îi purtăm în rugile noastre. Mulțumim că ne asculți ca întotdeauna. Amin.