”Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: “Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Matei 26:75)

A fost sigur pe el. Atât de sigur încât i-a spus Mântuitorului că va muri pentru El: “Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.” (Matei 26:35). Ca să dovedească și-a luat și sabia și a încercat să o folosească. Dar când a realizat că evenimentele la care era părtaș nu se derulau după scenariul imaginat de el a început să cedeze puțin câte puțin. Rămâne la distanță de Domnul Isus apoi intră în curtea marelui preot ca să vadă sfârșitul. Sfârșitul lui deoarece în final – în timp ce cocoșul cântă – a izbucnit în lacrimi amare și a plecat în noapte. Ce sumbru și  trist! Un titan de talia lui Petru ajunge să se lepede de Fiul lui Dumnezeu în fața slujincelor și a aprozilor de la curtea marelui preot. Cum se poate așa ceva: să începi extraordinar și să sfârșești lamentabil? Ce s-a întâmplat cu ucenicul înfocat care apărea drept ”purtător de cuvânt” al grupului? Creionăm câteva motive care aș dori să te pună pe gânduri și să te ajute să realizezi unde te afli în relația ta cu Domnul și ce trebuie să (nu) faci ca să lupți lupta cea bună a credinței și să termini cu bine alergarea. Nu de alta dar te așteaptă medalia olimpică în glorie și ar fi păcat să cedezi pe ultima sută de metri. Urmărește secvențele Scripturii și vei înțelege de ce.

1. A scos sabia. Era spre miezul nopții de joi spre vineri în săptămâna mare. Cel mai curcial moment din istoria omenirii. Bătălia se dădea pe două fronturi: între Dumnezeu și diavolul dar și între Fiul Omului (cu ucenicii Lui) și reprezentanții puterii ecleziastice și politice din Ierusalim. Pregătindu-i pe urmașii Săi,  Domnul Isus avea să le spună: ”cine n-are sabie, să-şi vândă haina, şi să-şi cumpere o sabie.” (Luca 22:36). Iar Petru face rost de sabie și în confruntarea care are loc în Ghețimani, Petru: ”care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.” Și-a ieșit din fire și-l obligă pe Domnul Isus să intervină: “Bagă-ţi sabia în teacă” (Ioan 18:10-11) a strigat Mântuitorul apoi imediat ”S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.” (Luca 22:51). Cred că atât Petru, cât și ceilalți ucenici nu mai pricepeau nimic. Mai înainte Le-a spus să-și procure sabie, iar acum când o folosesc El îi oprește categoric. Peste ani Sfânta Scriptură vorbește despre garderoba Duhului Sfânt când explică: ”luaţi toată armătura lui Dumnezeu.” (Ef.6:13), iar în mod specific Cuvântul spune: ”Luaţi … şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Ef.6:17). Oare de ce atâta insistență pentru ”sabie?” Deoarece: ”Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12). Ia ”sabia!” Dar n-o folosi să tai urechea cuiva, să rănești pe cineva sau să-L aperi pe Domnul Isus, ci folosește-o să te aperi pe tine de învățăturile stricate ale lumii în care trăim și: ”ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Ef.6:13). Este nevoie de Cuvântul care să facă lumină în întuneric, să aducă Adevărul în locul minciunii, libertate în locul robiei și viață în loc de moarte. Iată de ce strigătul care se aude ca un ecou este: ”Înapoi la Biblie!” Ia Cartea! Citește Cartea! Trăiește Cartea! Răspândește Cartea! La asta îndeamnă și poetul când proclamă: ”Dați-mi în mână Biblia cea sfântă. / În ea se află viața lui Isus. / Pentru mine-a răbdate crucea amară / Și-al sufletului vrăjmaș L-a răpus.” (C.Ev.#70). Biblia în mâna ta, în inima ta și în gura ta, asta e tot ce trebuie să ai în viața ta.

2. L-a urmat de departe. Evanghelistul continuă relaterea evenimentelor și scrie că: ”toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.” Despre Petru se spune că: ”L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot.” (Matei 26:56-58). Unul din cele mai triste pasaje ale Evangheliilor. Liderul nedeclarat al ucenicilor, purtătorul lor de cuvânt ajunge doar spectator în marea dramă a istoriei. A rămas în urma Maestrului său dar nu ca un luptător, ci ca și un dezertor speriat.  ”Dacă nu s-a întâmplat cum a crezut el și ceilalți, atunci de ce să-L mai  urmeze?” – este cel mai simplu mod de a gândi și a acționa. Nu mai ținea nici măcar pasul cu ucenicul iubirii și cu femeile credincioase. Când te întâlnești cu Domnul Isus și te hotărăști să mergi pe urmele Lui până în veșnicie înseamnă că ai intrat într-o bătălie sfântă (”lupta cea bună a credinței”- 2 Tim.4:7) și că ai început să alergi: ”cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” (Evr.12:1), motivat fiind de răsplata care te așteaptă în glorie (”mă aşteaptă cununa neprihănirii” –  2Tim.4:8). Creștinul adevărat n-are ce să caute în tribună și să fie spectator facând galerie cuiva sau ținând scorul. Misiunea lui este să intre în teren și să lupte cu demnitate: ”după rânduieli.” (2Tim.2:5). Primii creștini au fost cunoscuți ca și: “Oamenii aceştia, care au răscolit lumea” (F.A. 17:5) și asta s-a întâmplat deoarece în orice loc ajungeau oamenii cu care veneau în contact: ”au priceput că fuseseră cu Isus. (F.A. 4:13). Wow! Ce mărturie extraordinară! Ce curaj fără limite! Umpleau arenele romane și erau dați la fiare dar mergeau cântând și laudând pe Dumnezeu cu cioturile de la mâini ridicate spre Cer. Răstigniți pe cruce, unși cu rășină, ardeau ca niște torțe dar nu au acceptat să stea ”pe tușă” ci au rămas ”în teren” până la capăt. Întrebarea are mă frământă este: ”Ce se va-ntâmpla cu tine dacă va veni persecuția?” Ești gata să plătești prețul sau vei fugi în tribună? Gândește-te! E posibil să se-ntâmple oricând!

3. S-a încălzit la foc  străin. Urmărind firul relatării biblice ajungem la momentul când – datorită lui Ioan – Petru: ”a intrat înăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul.” (Matei 26:58). Dorea să vadă sfârșitul. Care sfârșit? Sfârșitul lui. Fii atent la scena din curtea marelui preot: era frig și: ”Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.” (Luca 22:55). Urmează cernerea și de trei ori persoane de pe treapta cea mai de jos de la curtea marelui preot (aprozi și slujnice) îl confruntă pe Petru cu identitatea lui adevărată și-l provoacă să spună dacă face parte din anturajul Mântuitorului la care de trei ori el neagă și se leapădă de Domnul Isus spunând că nu-l cunoaște. În liniștea nopții: ”a cântat cocoşul. Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: “Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:60-62). De ce plângi Petre? Oare n-ai fost avertizat că va veni momentul testării? Nu ți-ai adus aminte de cuvântul din psalmi care spune: ”Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori?” (Ps.1:1). Ai uitat că nu trebuie să te încălzești la foc străin? De  ce plângi cu amar? Dacă e plânsul pocăinței atunci e bine. Așa a fost cu Petru, iar Isus Cel Viu Îi acordă favorul celei de-a doua șanse. După care ucenicul pocăit merge fără teamă pe urmele Lui acceptând să plătească prețul suprem și moare moarte de martir. Mesajul e pentru tine, cel care încerci să te pui bine  și cu Fiul lui Dumnezeu dar și cu lumea. Nu se poate! Ori, ori! Alege astăzi să rămâi alături de Mântuitorul. Mai este puțin și se va auzi trâmbița arhanghelului.  Ar fi păcat să pierzi totul pe ultima sută de metri. Acum e momentul să spui DA!

RUGĂCIUNE

”Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!  Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.  Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Ps.51:10-12)