“Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: “Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: “Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” /Apoc. 3:14-16/

Despre cele șapte biserici din Apocalipsa părerile comentatorilor Bibliei sunt împărțite. Unii văd în descrierea lor istoria bisericii dela început până la final, fiecare biserică reprezentând o etapă  din această istorie. Alții cred că ele reprezintă manifestări care se regăsesc în întreaga istorie a bisericii. Indiferent de ceea ce gândesc oamenii, adevărurile descoperite în dreptul fiecărei biserici marchează lucruri pe care Domnul le apreciază dar și stări care trebuie corectate urgent. Ultima biserică din cele șapte este cea din Laodicea. Se pare că seamănă cel mai bine cu ceea ce trăim în creștinismul acestor zile. ”Căldicel, nici rece, nici în clocot.”/Apoc.3:14-16/. Aceasta este imaginea care o proiectează în pragul dezastrului: ”am să te vărs din gura Mea.”/Apoc. 3:16/. Însă Domnul în dragostea Lui mai acordă o șansă ”pocăiților” din Laodicea când le spune: ”Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” /Apoc. 3:16/.  Vă invit să descifrăm radiografia acestei biserici și să-L rugăm pe Tata să ne învețe ce este de folos pentru noi în zilele care le trăim. Selectăm câteva ”poze” ale laodicienilor din albumul bisericii ca să înţelegem mesajul Domnului.

1. Biserica democrației.Imaginea aceasta este generată de numele localității – Laodicea – nume compus din două cuvinte (greacă): ”laos” care înseamnă ”popor” și ”dikeea” care înseamnă ”conducere.” Locul unde conduce poporul. Este același lucru ca și cuvântul ”democrație” (latină). Simplu. Chemăm poporul la adunare generală și îi cerem să voteze. Avem și ”statutul” care ne ajută. Și votăm de atâtea ori până iasă cum vrem noi. Iar dacă nu ne mai place de slujitorul lui Dumnezeu ”îl evaluăm noi” și-l obligăm să se pună la votul poporului. Punem și Biblia la vot! Că doar am învățat de la TV. Cum se face la parlament și la guvern, facem și la biserică. Trist dar adevărat. Să-L scoți pe Domnul afară din adunare și să se facă ”voia poporului.” Nimic din practica și modul de viață al primilor creștini. Atunci conducea Duhul Sfânt. Acum conduc oamenii; că doar au diplome și doctorate și sunt mai deștepți decât Sfânta Treime. Doamne, ai milă!!!

2. Biserica activismului.”Iată Eu stau la uşă, şi bat” spune Domnul Isus, Capul Bisericii la Apoc.3:20/a. Traducând mesajul de mai sus, înțelegem că înăuntru zgomotul și gălăgia erau așa de puternice încât acopereau bătaia în ușă a Celui ce trebuia să fie în fruntea bisericii și să conducă totul. Scos afară de oameni, El nu forțează ușa, ci bate și așteaptă. Îmi imaginez că activitățile din adunare erau foarte puternice: corul era la repetiție; fanfara și orchestra la fel; tinerii și copiii erau în sălile lor, iar comitetul era în ședință extraordinară. Surorile discută și ele cum să organizeze mai bine ”picnicul”, iar grupul de închinare face programul pentru weekendul care urmează. Nimic mai ”corect” în a organiza ca totul să iasă cât se poate de bine. Și Dumnezeu dorește asta, numai că în Laodicea se făcea totul fără Domnul Isus. El, Capul Bisericii nu avea loc înăuntru; era afară la ușă.  Îmi aduc aminte de vremea când am început fanfara la Hațeg. După ce învățam o cântare făceam repetiția finală și ne bucuram că o să iasă bine. Dar, imediat ce începeam dirijorul făcea semnul să oprim și întreba: ”Știți ce înseamnă asta?” La  care tot el răspundea: ”Gălăgie sfântă!” Dumnezeu vrea rânduială în adunare și nu ”gălăgie sfântă” dar cu Domnul Isus la cârmă. Oare va înțelege cineva mesajul urgent al Scripturii?

3. Biserica ultimei șanse.Dumnezeu nu abandonează o asemenea adunare, ci îi acordă  și ultima șansă: ”Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa …” /Apoc. 3:20/b/. ”Dacă aude cineva”, adică dacă face liniște profundă, încât să se poată auzi bătaia în ușă a Domnului Isus. ”Și deschide ușa.” Asta este șansa! Să ne întoarcem la Domnul Isus. Să ”facem liniște” și să revenim la Biblie și la rugăciunea însoțită de post. De când n-ai mai stat de vorbă cu El? Cât timp a trecut de când ai auzit ultima oară glasul Lui? Religie fără relație! Nume fără viață! Legământ fără credință! Asta era starea de fapt în adunarea pocăiților din Laodicea și asta caracterizează creștinismul zilelor noastre.  Dar, adu-ți aminte că Domnul Isus  încă este la ușă și așteaptă să faci liniște în sufletul tău ca să-I auzi bătaia și să deschizi. Are surprize nebănuite pentru tine.

4. Biserica perspectivei.Dumnezeu nu se oprește, ci insistă. Dacă deschizi, El îți oferă o perspectivă unică: ”Voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” /Apoc. 3:20/c-21/. Domnul Isus ia asupra Lui toate nevoile tale de aici și de acum dar deschide și ușa veșniciei și dorește să împartă cu tine domnia Lui! Aleluiaaaaaaaaa! Wow! Să stai la masă și apoi să domnești veșnic alături de Domnul Domnilor, Regele Regilor și Președintele Președinților! Nici nu se poate mai mult. Totul este extraordinar și este exact pentru tine. Tot ce trebuie să faci este să: ”Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” /Apoc. 3:19/b/. Citind aceste rânduri nu mai poți rămâne neutru: ori accepți mesajul și te pocăiești, ori rămâi pe dinafară. ”Mingea este în terenul tău.” Dumnezeu așteaptă să decizi chiar acum!

RUGĂCIUNE

Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor! Îți mulțumim pentru gingășia cu care te porți cu noi. Ne urmărești cu dragostea Ta nonstop și ai răbdare până când auzim bătaia Ta la ușa inimii noastre. Apoi ne oferi veșnicia împreună cu Tine. Nu merităm nimic. Totul este prin har. Curățește-ne și sfințește-ne ca să rezistăm până la sfârșit și să fim cu Tine în glorie. Dar nu uita nici de cei nemântuiți. Amin!