”În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” (Isaia 6:1)

A murit împăratul și țara este răvășită. Ușiorii de la ușa Templului s-au cutremurat. Poporul era în doliu. Slujitorul lui Dumnezeu era încurcat de situația prin care trecea. L-a respectat pe împărat și a fost legat de el. Acum a rămas un loc gol. Ce trebuia să facă în asemenea momente? Cum să răspundă provocării generată de moartea lui Ozia? Cu ce să-l  înlocuiască pe stăpânului lui pământesc? Când totul părea că se sfârșește, profetul Isaia experimentează cel mai măreț eveniment din viața lui: asistă la un grandios ”spectacol de sunet și lumină” în care eroul este chiar Dumnezeu. Ce învățăm din relatarea Scripturii? Cum acționăm atunci ”când moare împăratul?” Ce punem în locul rămas gol? Avem atâția ”împărați” care încercă să pună stăpânire pe noi și să ne blocheze vederea clară a lui Dumnezeu. De aceea câteodată El îngăduie situații ca cea de mai sus ca să ne elibereze de puterea și influența lor și să trăim onorând numai pe Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor. Când moare împăratul, Isaia face cunoștință cu Stăpânul Universului, iar asta înseamnă să:

1.Experimentezi sfințenia lui Dumnezeu. ”Buletinul de știri” din ziua morții împăratului se referă mai mult la Dumnezeu și la Templul Lui decât la Ozia și la palatul regal. Relatarea biblică este clară: ” … am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui … strigau unul la altul, şi ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.” (Isaia 6:1-4). Cutremurător! Abia când moare împăratul îl vezi pe Dumnezeu în toată sfințenia Sa. Când ajungi să experimentezi așa ceva nu mai rămâi același. Viața ta se schimbă pentru totdeauna. Iar asta nu este doar o opțiune, ci este pretenția lui Dumnezeu care proclamă: ”voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt!”(Lev.11:44). Nu sfinți din icoane sau de pe vitraliile catedralelor, nici din calendar sau din mânăstiri, ci copii ai lui Dumnezeu care umblă zilnic în lumea aceasta și sunt ”purtători de Dumnezeu.” Ce responsabilitate dar și ce onoare să fii ”ambasador extraordinar și plenipotențiar” al lui Dumnezeu pe pământ. Trăiește viața la nivel de excelență! Stăpânul nostru merită!

2.Înțelegi starea de păcătoșenie. Experiența lui Isaia continuă. L-a văzut pe Domnul și s-a prăbușit în el însuși strigând: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” (Isaia 6:5). Un muritor care l-a văzut pe Domnul riscă să-și piardă viața. Numai că profetul se smerește, recunoscând starea lui de păcătoșenie. După ce L-ai văzut pe Domul în toată sfințenia Lui următoarea direcție în care privești este una lăuntrică și de adâncime care se termină cu o curățire și mărturisire: ”Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:6-7). Liber pentru totdeauna! Atins de sfințenia Lui! Pregătit pentru o slujire de excepție. Aceasta este nevoia acută a creștinismului din zilele noastre: oameni care să-și vadă starea spirituală și să se lase atinși de sângele Domnului Isus. Cum se face asta? Ne spune Cuvântul la 1 Ioan 1: 9: ”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Nu-i glumă! Ești invitat la ”spovedanie.” Dar nu în fața unei fețe bisericești, ci înaintea Aceluia care a plătit prețul capital pentru Biserică. Altfel, într-o zi vei ajunge să strigi: ”Vai de mine!”

3.Accepți provocarea Domnului. Există o logică desăvârșită în mersul lucrurilor din Isaia 6: a murit împăratul și L-am văzut pe Domnul! Apoi am privit în interiorul meu și mi-am recunoscut starea. Urmarea firească este să privesc în jur și să-i văd pe cei ce au nevoie de Domnul. Apoi să primesc provocarea și să merg: ”Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: “Du-te şi spune poporului …” (Isaia 6:8-9). Sunt foarte mulți ”slujitori” care atunci când sunt cercetați de Domnul, în loc să se vadă pe ei și să zică ”Vai de mine”, privesc la alții și strigă ”Vai de voi!” Iată de ce Leonard Ravenhill în cartea ”De ce întârzie trezirea” scrie: ”Cel ce se teme de Dumnezeu nu se mai teme de oameni. Cel ce a îngenunchează în fața lui Dumnezeu, rămâne în picioare în orice furtună.” Iar Robert Murray McCheyne continuă: ”Un slujitor al Evangheliei îmbrăcat în sfințenie e o armă extraordinară în mâinile lui Dumnezeu.” Aceștia sunt oamenii de care Stăpânul are nevoie să cucerească lumea pentru Christos. Iar tu ai putea să fii unul dintre ei. ”Marea însărcinare” n-a expirat; este încă în vigoare. Dumnezeu caută voluntari, iar acum S-a oprit exact în dreptul tău și așteaptă răspunsul.

RUGĂCIUNE

”Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.
Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”(Ps.51:7,9-10)