Când sfinții se roagă (I)

”Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” /Iacov 5:17-18/

Dumnezeu a lăsat la îndemâna celor credincioși ce mai uriașă forță din Univers: RUGĂCIUNEA. Domnul Isus I-a învățat pe ucenici să se roage, iar prin apostoli a transmis de nenumărate ori mesajul de a stărui în rugăciune. Biserica a supraviețuit valurilor de ură și prigoană ”pe genunchi” și ne confirmă nouă celor din secolul 21 că soluția lui Dumnezeu a rămas neschimbată: ”Rugaţi-vă neîncetat.” /I Tes.5:17/. Cât de săraci și lipsiți sunt creștinii care nu înțeleg și nu folosesc această putere incomensurabilă. Cât de păgubiți sunt urmașii Domnului Isus atunci când trec prin situații de criză și nu apelează la resursele lui Dumnezeu. El promite solemn să intervină în orice situație dar cere poporului Său să-și facă partea lui:  ”dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” /2 Cronici 7:14/. Ce simplu! Dumnezeu nu minte. Ce promite, El împlinește. Dar numai când noi ne facem partea! Când pocăiții se roagă (nu numai se fac că se roagă sau au ore, zile, săptămâni de rugăciune) așa cum cere Domnul se întâmplă lucruri extraordinare.

1. Cade focul. Imaginea cu focul este luată din confruntarea lui Ilie cu profeții lui Baal și ai Astarteei. Națiunea lui Israel era aproape de faliment din cauza decăderii morale și spirituale. Puterea politică a dat mâna cu religia falsă a Izabelei, îmbrăţişată și de Ahab. Nenorocirea atinsese poporul Domnului, când Dumnezeu îl scoate pe Ilie și-L folosește drept ”purtător de cuvânt” în confruntarea cu reprezentanții religiei false. La întâlnirea cu profeții păgâni s-a stabilit că Dumnezeul adevărat își va adeveri identitatea Lui prin focul care se va coborî peste jertfa de pe altar în mod supranatural. ”Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: “Bine!” /2 Împ. 18:24/. Ca să cadă focul peste jertfă trebuia mai întâi să fie rezidit altarul Domnului. Nu  aștepta biruință în rugăciune dacă altarul este dărâmat. Reclădește altarul!  În viața ta și în casa ta. Fă asta și în Casa Domnului! Ilie a refăcut altarul Domnului, a pus jertfa pe el și a cerut de trei ori să se toarne apă peste lemne și jertfă în așa fel ca să nu existe nici o îndoială cu privire la intervenția lui Dumnezeu. Profeții lui Baal și ai Astarteei terminaseră procesiunea aiurând și falimentând lamentabil. Acum vine omul lui Dumnezeu și strigă la Dumnezeul care răspunde în mod supranatural: ”În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: … Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” Atunci a căzut foc de la Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul, şi a sub şi apa care era în şanț.” /1 Împ. 18:36-38/. Asta e tot. Ridică-te la rugăciune dar numai după ce altarul a fost refăcut. Vei experimenta minunile lui Dumnezeu.

2. Cad oamenii. După ce Dumnezeu trimite focul pe altar și mistuie jertfa, oamenii se prăbușesc. ”Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ.” Apoi strigă. Atitudinea celui care se prăbușește la intervenția lui Dumnezeu este aceea de a-L înălţa pe El strigând:  “Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” /1 Împ.18:39/. Acesta este semnul după care se cunosc adevărații închinători ai lui Dumnezeu. Numai când sfinții ”cad cu fața la pământ” în adorare, închinare și recunoștință Dumnezeu este proclamat și înălțat. De când nu ai mai experimentat așa ceva? Este timpul să te prăbușești înaintea Stăpânului în așa fel ca (numai) El să fie înălţat și slăvit în viața ta și-n familia ta!

3. Cade ploaia. Prorocii păgâni au dispărut, oamenii s-au prăbușit, iar Dumnezeu a fost înălțat dovedind că este Singurul Domn adevărat. Acum urmau binecuvântările. Asta e logica. Când Domnul este recunoscut ca Dumnezeu, El dă drumul la binecuvântări. Ilie a rămas pe munte cu slujitorul lui, continuând să strige după ploaia care era vitală pentru supravieţuirea națiunii. ”Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul, şi a venit o ploaie mare.” /1 Împ.18:45/. A căzut focul, s-au prăbușit oamenii dar a venit și ploaia. Așa se întâmplă lucrurile când ”pocăiții se pocăiesc.” Dumnezeu promite să ierte păcatul și să tămăduiască țara. A făcut-o pe vremea lui Ilie și este gata să o facă acum. Vrea să înceapă cu mine, iar eu sunt gata să accept provocarea Lui. Dar are nevoie și de tine și așteaptă răspunsul tău.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer! Îți mulțumim că ne iubești și vrei să trăim în binecuvântările pe care le ai pentru noi. Ajută-ne să înțelegem ”logica” Ta ca să trăim o viață abundentă atât pe plan spiritual, cât și fizic și material. Trezește-ne duhul de rugăciune și de post ca noi să ne prăbușim iar Tu să fii înălţat. Vrem asta în viețile noastre, casele noastre și în adunările noastre ca în felul acesta să fie binecuvântată și țara în care trăim. În Numele Domnului Isus te rugăm și îți și mulțumim că ne asculți. Amin.


Leave a Reply

^