”S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este nici unul care să facă binele.” (Ps.53:1)

Psalmii 53 și 14 sunt aproape identici. Amândoi psalmii aduc în scenă câteva categorii de oameni pe care-i întâlnim pretutindeni. În permanență  a fost criză de oameni adevărați situație care-L determină la un moment dat pe Dumnezeu să strige: ”Caut printre ei un om … dar nu găsesc nici unul!” (Ez.22:30). Vremurile contemporane nouă se remarcă prin absența majoră a oamenilor integri și de caracter. În măsura în care nu mai există Adevăr absolut ci doar adevăruri mărunte chiar și oamenii au dimensiunea ideologiei ce o îmbrațișează.  Ateismul și umanismul sunt tot mai agresive în societatea noastră, iar creștinismul autentic are de purtat o bătălie aprigă cu puterile întunericului. Chiar în timp ce scriu urmăresc mrturia Prof. dr. psihiatru Aurel Romilă care spune fără perdea că: ”trăim într-o lume de tâmpiţi, în care dacă rosteşti numele lui Dumnezeu, se ridică toţi împotriva ta.” Suntem responsabili pentru mărturia ce o prezentăm semenilor noștri prin modul nostru de trai și de vorbire. Iată de ce vă invit să luați aminte la oamenii prezentați în acești psalmi și să ajustați în viața voastră lucrurile care nu vin din Dumnezeu. Acești oameni sunt: 

1. Oameni care zic. Sunt catalogați de Dumnezeu drept nebuni. DEX definește un asemenea individ ca fiind: ”Persoană lipsită de rațiune, de judecată, nesocotit, nechibzuit.” Sloganul lor sună cam așa: “Nu este Dumnezeu!” (Ps.53:1). În termeni moderni acești oameni se numesc atei și se luptă să convingă și pe alții că nu există Dumnezeu. Însă cuvântul ateu (a – fără; Theos – Dumnezeu / grec.) nu neagă existența lui Dumnezeu, ci arată că ființe ca și acestea au ales să trăiască fără El. E ca și cum m-aș afla într-o încăpere în care pe tavan strălucește un candelabru, iar eu îmi pun mâna la ochi și spun că nu există lumină în camera aceea. Ceea ce zic nu anulează realitatea doar că eu am decis să resping acel adevăr. Despre asemenea specimene Scriptura spune că: ”S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit …” (Rom.1:22). Iar Regele David întărește acest adevăr afirmând: ”toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. “Şi-au pierdut oare mintea …  şi nu cheamă pe Dumnezeu?” (Ps.53:3-4). Ce trist! Într-o lume fără direcție și fără scop este nevoie ca urmașii Domnului Isus să trăiască și să mărturisească fără rezerve că există Dumnezeu. Așa cum proclamă și poetul când scrie: ”Avem cu noi Scriptura ca dovadă / Avem minuni și semne ne-ncetat! / Și cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă / Să stea în fața Lui pe baricadă! /Există Dumnezeu! Ce minunat!” (C.Ioanid – Există Dumnezeu). Ești unul dintre ei? Ridică-te cu curaj și proclamă că există Dumnezeu. 

2. Oameni care ”gândesc”. Acest fel de om nu prea vorbește dar ”gândește.” Psalmul subliniază clar că lucrurile se întâmplă: ”în inima lui.” (Ps.53:1). Nu face propagandă și nici nu se fălește  că este ateu dar frământă acest lucru în inima lui și o dovedește prin modul lui de viață. Vine și la biserică și chiar crede în Dumnezeu ca și demonii descriși de Iacov în epistola sa: ”Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!” (Iacov 2:19). Crede la nivelul minții dar nu se supune. Are doar o formă de evlavie. Umple bisericile, dă bani, cântă, se roagă și chiar predică, face misiune. Are ”tone” de religie dar n-are relație cu Domnul Isus.  Se fălește cu numele ce-l poartă dar viaț de fiecare zi este departe de a confirma identitatea lui. Are și Biblie dar n-are credință. Se autoînșeală! Aici am ajuns în creștinismul secolului 21. Scriind lui Timotei, Apostolul Pavel îl avertizează despre pericolul care va însoți vremurile de la sfârșit explicând că: ”vor fi vremuri grele.” Din ce cuază? Din cauza oamenilor care: ” … vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,  fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;  având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.” (2Tim.3:1-5). Ce tablou obișnuit pentru generația noastră. Și ce nevoie acută pentru o viață trăită pentru Dumnezeu la nivel de excelență . Așa cum strigă și slujitorul Său când proclamă: ”Las’ să lucească lumina Scripturii / Prin poarta strâmtă ne conduce ea. / Sfaturile lui Dumnezeu cuprinde: / Promisiuni, harul și iubirea.” (C.Ev.#70). Este vremea ”să te ștergi la ochi” și să privești bine la ce vrea Dumnezeu să faci ca să sfârșești cu bine alergarea. Diavolul este maestru în lucruri contrafăcute. Alege originalul lui Dumnezeu și trăiește după valorile Lui! 

3. Oameni care trăiesc. Trăiesc să-L onoreze pe Dumnezeu. Acesta este scopul vieții lor. Scriptura numește un astfel de om ca și: ”cineva care să fie priceput.” (Ps.53:2). Cum se traduce această expresie pe înțelesul celor mai mulți? Ne relatează însuși psalmistul când explică: ”unul care să facă binele … şi să caute pe Dumnezeu.” (Ps.53:1-2). Aceasta este identitatea omului care trăiește Adevărul. Tragedia este că nu prea găsești asemenea oameni. Sunt rari ca și în vremea lui David. Fac parte din categoria celor: ”şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal.” (1Împ.19:18). Sunt gata să plătească prețul slujirii. Merg două mile în loc de una. Dau și cămașa când li se cere haina. Întorc și celelalt obraz când sunt loviți. Iubesc și când sunt urâți. Dăruiesc și când nu primesc. Fac bine chiar dacă li se întoarce cu rău. Se încadrează tare bine în mesajul care exclamă: ”Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos!” (2Cor.3:3). Ce onoare! Dar și ce răspundere pentru viața care-o trăiești și pentru mărturia care-o tranmsiți celor din jur. Aceștia sunt oamenii de care are nevoie Stăpânul. Este și cu referire la tine și la casa ta. Tocmai pentru asta Dumnezeu a îngăduit să exiști în această generație ca să împlinești în dreptul tău Marea Trimitere. Dacă nu tu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Ridică-te chiar acum și răspunde la întrebarea finală pe care o lansează poetul: ”Cineva bine a luptat / Pe mulți la Isus i-a-ndrumat. / Cineva nobil a trăit / Pentru alții mult s-a jertfit. / Fost-ai acela tu? Fost-ai acela tu?” (C.Ev. # 653). Te iubesc și mă rog pentru tine. Doresc să te întâlnesc în glorie și să sărbătorim veșnic împreună cu Mântuitorul nostru scump. Așa să te binecuvânteze Dumnezeu. Amin!