”Veți fi urâți de toți, din pricina Numelui Meu.” (Matei 10:22).

”Toți cei ce vor să trăiască cu evlavie în Isus Christos vor fi prigoniți.” (1Tim.3:12)

”Când a fost chinuit și asuprit n-a deschis gura deloc …” (Isaia 53:7)

Sfânta Scriptură ne lasă să înțelegem că un copil al lui Dumnezeu din momentul în care L-a proclamat ca Mântuitor și Domn pe Domnul Isus Christos are statutul pecetluit: ”Toți cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniți.” (1Tim.3:12). Când cineva se pocăiește nu va fi invitat să pășească pe covorul roșu și nici nu va primi onorurile lumii acesteia. Categoric NU! Drumul nostru este identic cu drumul Mântuitorului. Iar El ne explică în modul cel mai clar și sincer care va fi viața noastră pe urmele Lui: ”În lume veți avea necazuri!” (Ioan 16: 33). Așa că vă invit ”să ne ștergem la ochi” și să privim în mod realist la vremurile în care trăim. Nu dorim să speriem pe nimeni însă dorim să privim cu responsabilitate la felul în care trebuie să acționăm ca și creștini născuți din nou la provocările și confruntările ce la întâmpinăm în fiecare zi. Un poet român strigă: ”Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!” (M.Eminescu – Împărat și proletar), iar I.L. Caragiale scrie că ”La turbulenție se răspunde cu violenție.” Așa înțeleg oamenii fără Dumnezeu să răspundă la provocări. Dar cum trebuie să ne comportăm noi ca și urmași ai Domnului Isus într-o lume ostilă și în ce fel va trebui să răspundem la provocările și nedreptățile care se abat asupra noastră? Ne învață Scriptura. Iată cum:

1. În mod decent. Întrucât identitatea noastră este cea de ”copii ai lui Dumnezeu” este obligatoriu să privim la Domnul Isus, Fratele nostru mai mare ca la modelul desăvârșit pentru viața și mărturia care trebuie să o avem pe acest pământ. În Predica de pe munte El subliniază clar: ”Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău.” (Matei 5:39-41). Adică, nu răspunde celui ce-ți face rău cu armele lui, ci folosește armele Duhului Sfânt. În timp ce-L acuzau și condamnau pe nedrept, Domnul Isus ”n-a deschis gura deloc …”(Isaia 53:7). Tot El spune urmașilor Săi: ”Iată, vă trimit ca niște miei în mijlocul lupilor!” (Luca 10:3). Ce șanse are un miel între lupi? Cum acționează mieii când sunt atacați de lupi? Vă amintiți de Apostolul Petru în închisoare? Închis în celula de maximă siguranță, doarme dus. Nu protestează deloc deși firea lui vulcanică cerea asta. Are liniște și pace deoarece în casa lui Ioan Marcu ”erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.” (F.A. 12:12). Fraţii și surorile lui sunt ”pe baricade” în rugăciune și post, iar Dumnezeu este Cel care răspunde și face dreptate. Nu s-au dus ”cu jalba-n proțap” să facă manifestație și să ceară dreptate la oameni. Nici n-au făcut liste ca să ceară audiență la Pilat. Nimic din toate acestea. Au manifestat în modul cel mai decent și pașnic așa cum I-a învățat Mântuitorul. Mai târziu Apostolul Neamurilor, fiind persecutat ca nimeni altul avea să descrie modul lui de a răspunde la nedreptate: ”De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.” (2Tim.2:10). Acum, când zilnic mii de manifestanți sunt pe străzi în toată lumea căutându-și dreptatea la oameni este cam nepopular să mai scriem despre decență și pacifism. Până și așa-ziși creștini se manifestă la fel ca și oamenii fără Dumnezeu. Tu cum ești? Cum răspunzi la provocările și nedreptățile acestei lumi?

2. În mod drept. Ca și cetățeni ai acestei lumi avem responsabilități față de autoritățile pe care Dumnezeu le îngăduie să ne guverneze dar – în același timp – avem și drepturi. Însă de multe ori drepturile pocăiților sunt călcate în picioare, iar noi nu știm ce să facem. Trebuie să ne împotrivim? Trebuie să fim nepăsători și să-i lăsăm pe oameni să acționeze de capul lor? Există chiar și comisii de apărare a drepturilor omului, iar în tribunal sunt atâtea procese legate de aceste drepturi. Ce ne învață Scriptura? Iți aduci aminte de împărăteasa Estera și de felul în care Dumnezeu a folosit-o ca să salveze poporul Lui? Dar cum au procedat Domnul Isus și urmașii Lui când au trecut prin focul nedreptăților? Atunci când Casa Domnului a devenit ”peșteră de tâlhari” (Luca 19:46), El ia biciul și face curățenie, redând statutul și demnitatea acelui loc sfânt! În timpul anchetei marilor preoți din săptămâna mare, atunci când unul dintre aprozi a dat o palmă lui Isus pentru că a proclamat Adevărul, El acționează cu dreptate și îl întreabă, revendicându-și dreptul:“Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” (Ioan 18:23). Cineva spunea că ”a fi pocăit nu înseamnă să fi și prost.” Când apostolilor li s-a interzis să mai proclame Vestea Bună ei au avut curajul să spună hotărât că:“Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (F.A.5:29). De nenumărate ori Apostolul Pavel a fost închis și tratat ca și un criminal de rând dar de fiecare dată el și-a revendicat dreptul pe care îl avea în calitatea de cetățean roman. Când a fost bătut împreună cu Sila, iar apoi aruncați în temnița din Filipi după ce Dumnezeu cutremură zidurile închisorii și inimile oamenilor, dregătorii au trimis să-i scoată afară și să plece. Dar Pavel își apără dreptul lui și explică: ” … ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” Ce s-a întâmplat cu dregătorii? ” … s-au temut, când au auzit că sunt romani. … au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.” (F.A. 16:37-39). Există situații când trebuie să ne manifestăm pașnic și decent dar există și situații în care trebuie să facem caz de drepturile care le avem. Numai că este nevoie de înțelepciunea care vine de Sus pentru a-L onora pe Dumnezeu în toate acțiunile noastre.

3. În mod demn. Scriptura ne descrie în paginile ei situații când nici modul pașnic de acțiune și nici dreptatea nu mai funcționează, ci furia oamenilor determină martirajul. Daniel din Vechiul Testament nu se lasă provocat de răutatea colegilor lui și nici de decretul împăratului cu privire la groapa cu lei. Se roagă ca și mai înainte (azi, ipocriții l-ar fi făcut mândru și fără judecată), iar când ajunge în groapa cu lei, Dumnezeul lui îi este suficient ca să-l scape. Ce s-a întâmplat este istorie. Dumnezeu a fost proslăvit prin viața lui demnă. Domnul Isus în Ghețimani acceptă sărutul lui Iuda și-i spune: ”Prietene, ce ai venit să faci, fă!” (Matei 26:50), iar pe cruce se roagă pentru cei ce-L răstignesc și proclamă cuvintele iertării: “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). Câtă demnitate la gândul că are un Tată în Cer care știe totul. Ștefan – primul martir creștin – proclamă cuvintele vieții cu un curaj ieșit din comun, iar când este omorât cu pietre are tăria de caracter să strige: “Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit.” (F.A.7:60). Însă moartea lui Ștefan nu a însemnat o pierdere, ci un mare câștig. Saul din Tars a fost atât de marcat de ceea ce s-a întâmplat, încât a devenit Apostolul Neamurilor. Iar istoria creștinismului abundă în exemple de urmași ai lui Christos care L-au onorat în modul cel mai demn plătind prețul suprem pentru Evanghelia care au trăit-o și proclamat-o. Fii atent și ”pune-ți centura!” Apoi, ia aminte la relatarea Scripturii: ”Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, –  ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.” (Evrei 11:36-38). Alții au făcut-o dar acum a avenit rândul nostru să răspundem la provocările și nedreptățile cu care deja suntem confruntați. Oare cum vom răspunde? Ne vom lepăda sau Îl vom onora pe Fiul lui Dumnezeu, Cel care a murit și a înviat pentru noi? Mă rog să fi pregătit ca să trăiești decent și drept dar să fi și demn pentru slava și gloria Numelui Său! Amin!

RUGĂCIUNE

”Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!” (Ps.31:1)