“Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” (2Cr.7:14)

Istoria consemnează perioade în care o națiune trece prin situații de urgență. Crize de tot felul, catastrofe și dezastre naturale, războaie și vești de războaie. Exact ceea ce se întâmplă în aceste zile peste tot în lume. Oamenii se uită neputincioși la oameni și așteaptă izbăvire de la guvern, președinte, parlament sau alte autorități responsabile să facă ordine. Iar aceștia nu sunt capabili decât în parte să rezolve problemele cu care se confruntă societatea. Ce este de făcut? Iată cum vede Dumnezeu situațiile dificile în care ajunge o națiune. Ele se întâmplă: “Pentru că au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor … pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele.” (2Cr.7:22). Aceasta este adevărată cauză a lucrurilor; de aici pleacă totul. Relația cu Dumnezeu s-a stricat și a fost înlocuită cu dumnezei falși, iar închinarea adevărată cu una păgână. Oamenii au doar o religie dar nu mai au relație. Poartă un nume dar nu se vede viață. Au liturghia dar nu mai au credința. Soluția nu este la guvern și la președinție, nici la biserică sau la slujitorii altarelor sau amvoanelor ci la poporul lui Dumnezeu. El promite că va aduce din nou binecuvântare și prosperitate într-o națiune și va tămădui țara dacă poporul Lui va înțelege câteva  lucruri:

“Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” (Matei 22:4)

Nunta fiului de împărat relatată de evanghelistul Matei este o pildă. Un fel figurativ de vorbire cu un înțeles special. Nu ne propunem să facem o analiză a pildei și să disecăm conținutul ei încercând să evaluăm fiecare categorie de participanți la acest eveniment. Teologii fac asta. Noi dorim să privim la ceva simplu și practic din care să învățăm lucruri folositoare pentru viața de credință și de slujire. Finalul vieții cu Domnul Isus adesea este prezentat ca și o nuntă. ”A venit nunta Mielului …” este strigarea din Apoc.19:8. Dar la această nuntă nu te poți prezenta oricum. Este nevoie de câteva lucruri esențiale, care – dacă le ai – îți vor facilita prezența la nunta din Cer. Dacă neglijezi sau respingi  ceea ce pretinde Stăpânul vei rămâne afară pentru totdeauna. Așa că, ia aminte la câteva valori pe care trebuie să ți le însușești ca să fii părtaș la sărbătoarea din glorie:

Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” (Matei 25:11-12)

Mântuirea are ca final viața veșnică. Scriptura vorbește clar despre o întâlnire în glorie și despre o sărbătoare fără sfârșit a celor care au crezut în Domnul Isus și au trăit pentru El. Nu de puține ori acest moment cosmic este prezentat ca și o nuntă, mirele fiind Fiul lui Dumnezeu, iar mireasa fiind Biserica Lui răscumpărată. În Evanghelia lui Matei facem cunoștință cu invitația la nuntă: ”toate sunt gata, veniţi la nuntă!” (Matei 2:42), iar ultima carte din Biblie anunță că acest eveniment va avea loc cu adevărat: ”Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului …” (Apoc.19:7-8). Trăim vremuri când suntem tot mai aproape de întâlnirea din slavă. Scriptura și Biserica, natura și societatea, evreii și neamurile,  istoria și evenimentele – toate la un loc – proclamă iminența acestui moment. Nu ne propunem o dezbatere teologică despre venirea Domnului Isus, ci dorim doar să transmitem un cuvânt de avertizare pentru toți cei ce așteaptă să-L întâlnească pe Mirele. Pilda celor zece fecioare ne ajută să înțelegem că nu-i de glumit cu mântuirea. Comoditatea și nepăsarea vor afecta pe creștinii de formă în momentul final al slujirii lor. Au fost zece fecioare și toate au avut haină de nuntă, toate aveau candelă și ulei, toate așteptau pe Mirele și (culmea) toate au ațipit și au adormit. Venirea Mirelui va face diferența. Cea mai grea sentință posibilă este să-L auzi pe Domnul Isus strigând: ”Nu vă cunosc!” (Matei 25:12). Iată de ce este extrem de grav să trăim viața de pocăință cu nebăgare de seamă. Oprește-te și învață că: