”Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.”/2Cor.9:6/

”Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” /Gal. 6:7/

A venit toamna și suntem aproape de Ziua Mulțumirii și a Recunoștinței față de Dumnezeu pentru tot ce ne-a dăruit și în anul 2016. Am urmărit mass-media creștină din țară și am văzut că în România și Diaspora europeană bisericile evanghelice celebrează din plin Sărbătoarea roadelor. Este un timp de închinare înaintea Creatorului, Cel care face să rodească holda și astfel, să nu ducem lipsă de nimic. Privind mai profund la evenimentul mulțumirii și recunoștinței trebuie să înțelegem că în spatele tuturor lucrurilor se află o mână care lucrează pentru ca omul să beneficieze de ceea ce se vede. Întrucât Creatorul a stabilit legile după care funcționează natura și întreaga creație -”Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”/Gen.8:22/– vă invit să medităm la câteva adevăruri despre semănat și secerat. Duhul Sfânt mi-a inspirat aceste gânduri în timp ce urmăream Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin Dr. David Jeremiah în emisiunea” Turning Point.” Sunt nenumărate referiri în Scriptură la semănat și secerat dar și la aspectele practice ce decurg din această activitate umană privind domeniul spiritual. Dar haideți să privim la fermierul care se trezește dis de dimineață și se culcă seara târziu ca să lucreze pământul cu multă trudă și să aștepte o recoltă pe măsură și să vedem ce putem învăța pentru sufletul nostru și pentru slujirea la care ne-a chemat Stăpânul.

”Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” /Matei 11:28-30/

Într-o lume obosită și agitată, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre ”Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic …”/Ps.91:1/ și ne face să înțelegem că putem să experimentăm o stare de odihnă și relaxare atunci când suntem în relație corectă cu Creatorul. Chiar dacă trăim într-o lume care a pierdut direcția și se află în derivă, există totuși posibilitatea să avem un trai echilibrat și plin de liniște. Cauți odihnă și încerci toate variantele pe care ți le propune lumea dar fără nici un rezultat. Nici medicina și nici religia, nici pușcăria sau dezalcoolizarea, nici tribunalul și nici biserica, nici pastorul sau preotul, nici vrăjitoarea sau școala de corecție, nimic nu poate să-ți aducă odihna după care tânjești. Există o singură posibilitate care poate să-ți satisfacă setea după liniște și odihnă, atât fizică, cât și sufletească. Fiul lui Dumnezeu se oferă să te ajute în dorința ta după odihnă și te invită să accepți oferta Lui pentru împlinirea sufletului tău. Dar pentru ca să se întâmple asta trebuie să înțelegem că există mai multe feluri de odihnă.

”Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.” /Ps. 23:1-3/

Imprevizibilul ne paște la fiecare pas. Este ca la parașutism: te arunci în gol cu gândul că parașuta se va deschide la momentul potrivit și că totul se va sfârși cu bine. Ce ne așteaptă în viitor? Cum putem să avem liniște și pace în suflet când în jurul nostru toate lucrurile se precipită? Când călătorești pentru prima dată într-o țară unde n-ai mai fost, ideal ar fi să ai pe cineva care cunoaște locurile și oamenii și care să fie dispus să te însoțească. Călătoria ar fi fără probleme și tu te vei bucura de tot ce ți se oferă. Exact asta ne propune ”ciobănașul de la Betleem” în Psalmul 23 o rețetă pentru o călătorie fericită prin ”valea umbrelor morții.” Secretul reușitei se găsește în declarația pe care David o face la începutul psalmului. Face publică mărturisirea lui de credință când spune: ”Domnul este Păstorul meu” /v1/.