”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” /Ioan 3:16/

Prima duminică din Decembrie a dat startul sezonului de Advent, cuvânt care înseamnă  ”sosire, venire.” Timpul acesta este o vreme de pregătire pentru sărbătoarea nașterii Mântuitorului. Au inaugurat-o anticipat magazinele și mall-urile prin muzica, reclamele și mărfurile expuse. Dar esența sărbătorii nu are nimic de-a face cu cumpărăturile. Ea – sărbătoarea – aruncă o privire în urmă cu peste 2000 de ani la Betleem unde s-a născut pruncul Isus, Mântuitorul lumii dar scrutează și viitorul, provocându-ne să gândim la revenirea Domnului Isus ca Judecător. Când gândim la timpul de Advent, proclamăm întotdeauna aceste două adevăruri: ”Isus a venit” și ”El va reveni.” Între primul și cel de-al doilea eveniment se înșiruie în istorie generațiile de oameni, iar timpul pe care-l trăim ne face responsabili să mărturisim că El a venit și că El va reveni. E rândul nostru să scriem istoria. Care trebuie să fie atitudinea și modul nostru de viață pentru a fi o mărturie reală a Domnului Isus? Privind ”în spatele cortinei,” oare ce a gândit Dumnezeu să facă pentru a  duce la bun sfârșit planul de salvare al omenirii de sub puterea păcatului și a morții? ”Versetul de aur” al Scripturii ne descoperă valorile pe care Dumnezeu le investește ”pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”/Ioan 3:16/.

” … m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.  Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” /Fil. 4:11-13/

Sfârșit de Noiembrie 2013. Timp de Thanksgiving. Am făcut curat în casă și am pregătit tot ce trebuie pentru sărbătoare. Vom fi împreună cu copiii și nepoțica și vom avea și alți musafiri. Dar este prea puțin. Sărbătoarea ar fi incompletă fără EL. Fără Dătătorul tuturor lucrurilor! Fără Creatorul! Fără Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Cel Dintâi și Cel de pe urmă! Cel Adevărat! Cel Vrednic și Cel Veșnic! La asta medităm. Nu vrem sărbătoare fără Domnul. Ar fi seacă și fără conținut. Ne gândim însă le ceva mai mult decât timpul de Thanksgiving. Cuvântul din Efeseni 5:20 este provocator: ”Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” Viață de mulțumire! 24/7! ”Mulțumiți totdeauna… pentru toate lucrurile…!” Dumnezeu merită excelența! Domnul Isus, Singurul Lui fiu a plătit prețul. Nu este normal să ai doar un timp de mulțumire odată pe an. Apa și aerul, pâinea și sănătatea, protecția și binecuvântările ne sunt dăruite nonstop. Răspunsul trebuie să fie pe măsură. Mulțumirea ar trebui să fie modul de viață al tuturor oamenilor dar în mod special al creștinilor. Apostolul Pavel scrie din închisoare: ”m-am deprins să fiu mulțumit,” adică acesta este modul meu de viață, așa trăiesc eu. Cum stau lucrurile în dreptul tău? Ca să putem avea o viață de mulțumire, indiferent de circumstanțe este nevoie să înțelegem ce înseamnă” a mulțumi” și care sunt lucrurile care ne determină la o stare de mulțumire permanentă?

”Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.”/2Cor.9:6/

”Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” /Gal. 6:7/

A venit toamna și suntem aproape de Ziua Mulțumirii și a Recunoștinței față de Dumnezeu pentru tot ce ne-a dăruit și în anul 2013. Am urmărit mass-media creștină din țară și am văzut că în România și Diaspora europeană bisericile evanghelice celebrează din plin Sărbătoarea roadelor. Este un timp de închinare înaintea Creatorului, Cel care face să rodească holda și astfel, să nu ducem lipsă de nimic. Privind mai profund la evenimentul mulțumirii și recunoștinței trebuie să înțelegem că în spatele tuturor lucrurilor se află o mână care lucrează pentru ca omul să beneficieze de ceea ce se vede. Întrucât Creatorul a stabilit legile după care funcționează natura și întreaga creație -”Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”/Gen.8:22/– vă invit să medităm la câteva adevăruri despre semănat și secerat. Duhul Sfânt mi-a inspirat aceste gânduri în timp ce urmăream Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin Dr. David Jeremiah în emisiunea” Turning Point.” Sunt nenumărate referiri în Scriptură la semănat și secerat dar și la aspectele practice ce decurg din această activitate umană privind domeniul spiritual. Dar haideți să privim la fermierul care se trezește dis de dimineață și se culcă seara târziu ca să lucreze pământul cu multă trudă și să aștepte o recoltă pe măsură și să vedem ce putem învăța pentru sufletul nostru și pentru slujirea la care ne-a chemat Stăpânul.

”… orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.” /Luca 10:35/

” Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine.” /Ioan 14:2-3/

“Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. /Luca 10:37/

Revenirea Domnului Isus marchează din plin zilele care le trăim. Oamenii se împart în funcție de acest eveniment. Unii Îl așteaptă și strigă” Maranata,”” Vino Doamne Isuse!” Alții nu sunt interesați de așa ceva, iar la mijloc sunt unii care știu că trebuie să revină Domnul dar sunt prea legați de pământ și nu s-ar bucura să-L întâlnească prea curând. Indiferent de opțiunea cuiva, Scriptura proclamă în modul cel mai clar că Domnul Isus revine. A promis acest lucru și – cum n-a mințit niciodată – El va împlini în mod sigur și această promisiune. O religie adevărată implică să crezi și să ai o atitudine corectă față de ceea ce se va întâmpla la timpul hotărât de Dumnezeu. În amalgamul de scenarii” biblice” și de învățături apocaliptice gen Nostradamus este nevoie de atenție sporită la mesajele acestor impostori. Avertizarea Mântuitorului este clară: “Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.”/Marcu 13:22-23/. Cum să rămânem pe cale și să nu ne luăm după oameni? Ce trebuie să facem ca să nu fim înșelați? Unde trebuie să privim ca să beneficiem de călăuzirea Duhului Sfânt și să trăim cu adevărat în așteptarea Mântuitorului? La toate aceste întrebări există un singur răspuns: Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Ea este călăuza adevărată și busola care dă direcția precisă. Iată de ce vă invit să urmărim mesajul despre revenirea Mântuitorului din relatarea doctorului Luca în evanghelia sa la capitolul 10.

” Un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: “Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.”/Luca 10: 33-35/

    “Du-te de fă şi tu la fel”/Luca 10:37/         

Creștinismul zilelor noastre este foarte pestriț. O puzderie de biserici și bisericuțe ce apar ca ciupercile după ploaie cu nume cât mai sofisticate încearcă să atragă atenția asupra lor. Programe și proiecte, predicatori și preoți, clerici și ecleziaști, praznice și sărbători” pe bandă”, evenimente și conferințe de tot felul sunt lucruri” la ordinea zilei” în agenda unei națiuni ce se crede creștină începând de la Apostolul Andrei. Însă Domnul Isus spune în Predica de pe munte că: ”Îi veţi cunoaşte după roadele lor. ”/Matei 7:16/. Iar mărturia de cele mai multe ori infirmă crezul și crează confuzie în rândul căutătorilor sinceri după adevăr. Întrebările revin: ”La care biserică să mergem ca să găsim Calea?”, ”Cine are dreptate din moment ce toți spun că dețin adevărul?”, ”Care este religia adevărată?” Rămânem în continuare pe “drumul Ierihonului” să-l urmărim pe Samariteanul milostiv și să înțelegem care este religia adevărată. Ea te leagă de Dumnezeu dar și de aproapele tău. Dar înseamnă ceva mai mult. Adevărata religie te leagă și de biserică. Un creștinism autentic presupune apartenență la trupul lui Christos. Mădular, nu doar membru. Cetățean împreună cu sfinții, nu doar apatrid. Adunare, nu adunătură. Ceva activ și benefic. Care dă valoare și face ca viața să fie simțită. Împrăștie o mireasmă plăcută în jur. Coboară cerul pe pământ. Cum se traduce acest mesaj?