”Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea” (Ioan 3:1-2)

Era noapte. S-a furișat până la casa unde era Isus și a intrat înăuntru. Avea emoții și  răsufla din greu. Oare îl va primi? Și dacă DA, oare va găsi răspuns la frământările lui? A fost invitat să ia loc și să vorbească. Așa a început una dintre cele mai fascinante discuții înregistrate în Scriptură. Mesajul dialogului dintre Fiul lui Dumnezeu și învățătorul legii are un efect  benefic pentru toți căutătorii sinceri după adevăr de-a lungul istoriei. Problematica abordată are valențe eterne pentru sufletul omului. Nicodim înseamnă ”Cuceritorul” și ”Biruitorul poporului” și era adevărat acest nume. Era fariseu și învățător al Legii, interesat să cucerească sufletul poporului prin învățătura care trebuia să o proclame și de aceea îl caută pe Domnul Isus, ”Rabinul” cu un mesaj ciudat care venea să desăvârșească tot ce auzise până atunci. Cum se desfășoară întâlnirea dintre cei doi și în ce fel se ”traduce” relatarea biblică despre esența mântuirii? Ce aduce cu sine acest dialog?

” … voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18)

Una dintre cele mai grăitoare dovezi ale existenței lui Dumnezeu este realitatea vie a Bisericii lui Isus Christos, societate divino-umană ce depășește granițe și limbi, etnii și națiuni, guverne și organizații. Ea transcede istoria și veacurile și merge biruitoare spre porțile locuinței morților unde – anticipat – bătălia este câștigată. Iată ce scrie Daniel Brânzei în cartea intitulată ”Strategia lui Dumnezeu în Biserica Locală”:

“În terminologia Scripturii, Biserica este:”locul unde locuiește Dumnezeu, prin Duhul” – cel mai important organism aflat în existență sub Soare. Ea nu este numai una din instituțiile pozitive din societate, alături de familie, stat, școli – ci, dintre toate, ea este cea mai importantă și mai copleșitoare în importanță. Biserica locală este un bastion al lui Dumnezeu într-o lume “care zace în cel rău”, “ambasada lui Dumnezeu” într-un pământ străin, “avanpostul” invaziei împărăției luminii într-o țară a întunerecului, o “avanpremieră” a ceea ce va fi și “o taină” pe care cei din lume nu o pot înţelege. Cei aflați în Biserică sunt singurii “extratereștri” aflați pe planeta noastră, oameni cu o dublă apartenență; una exterioară la neamul creat de Dumnezeu prin Adam și o a doua, interioară, la un neam nou, “dintr-o altă creație” începută cu “cel de-al doilea Adam, Isus Christos.”

“Biserica există în toate locurile în care Duhul Sfânt a adunat împreună câteva persoane care L-au primit pe Isus Christos ca Mântuitor, care se închină lui Dumnezeu în duh și se străduiesc să se păstreze neîntinați de lume și de poftele firii pământești.”

8. ”Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)

 16. ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos …” (2Tim.3:16)

În meditația precedentă am împărtășit un mesaj despre ”un viitor și o nădejde.” Cum poți însă să beneficiezi de așa ceva? Care este ghidul fericirii vremelnice dar și a celei veșnice? Ne îndrumă poetul creștin în versuri inspirate de Duhul: ”Sfânta Scriptură deschisă, / ea poate îndrepta starea. / Prin ea oricine în lume, / Poate afla fericirea. / O , sfânt Cuvânt, Rază din cer / Luminează în tot locul. / Până când toți s-or mântui, / S-a schimba-n zi-ntunerecul.” (C.Ev.69). Așa cum pentru a ajunge la o destinație pământească trebuie să cunoști traseul și să respecți regulile de circulație, tot astfel ca să ajungi la destinația finală a credinței este nevoie să cunoști și să-ți trăiești viața după ”regulile de circulație” ale lui Dumnezeu scrise în Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.”(2Tim.3:15). Haideți să ne apropiem cu reverență de Cuvântul lui Dumnezeu și să descifrăm valorile eterne ce ni le revelează  și care ne dau certitudine și mângâiere în calea noastră spre Cer. Ele sunt:

”Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ier. 29:11)

Viitorul este o problemă care preocupă omenirea întreagă. El este definit ca fiind  ”tot ceea ce se va întâmpla după momentul prezent atâta vreme cât există timpul iar legile naturii sunt în acțiune.” (Wikipedia). DEX spune despre viitor că este: ”Timpul care vine; perioadă care succede prezentului; de acum înainte. Situație care urmează să existe. Lumea de apoi.” Au apărut discipline științifice care se ocupă de viitor: futurologia, studii despre viitor, futurismul. Mai există o categorie de ”prezicători” care apar tot mai des la TV și în media scrisă și electronică incluzând ghicitorii, astrologii și vrăjitorii. Fiecare încearcă să definească și să dea prognoze cât mai aproape de adevăr privind zilele care vor veni. Pe lângă toate aceste preocupări în materie de viitor la loc de cinste avem Sfânta Scriptură sau Cartea Cărților, care și ea scrutează viitorul. Dumnezeu, autorul ei întreabă în mod public: ”Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!) … Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! (Isaia 44:6-7). Iar Fiul lui Dumnezeu chiar în joia mare avea să certifice lucrarea pentru viitor asigurând pe urmașii Lui că: ”Duhul adevărului … vă va descoperi lucrurile viitoare.”(Ioan 16:13). Întrebarea care se naște este: de cine te lași călăuzit, de oameni sau de Dumnezeu?. El ne garantează ”un viitor și o nădejde.” Iată cum o face:

”Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.” (Ps.23:1)

Începutul unui an este o aventură în necunoscut. Facem planuri și socoteli la ceea ce am dori noi să se întâmple în zilele care ne stau înainte dar nu știm ce ne așteaptă nici măcar în minutul care urmează. Este ca un drum pe care n-am mai umblat niciodată. Limitați de spațiu și timp ne mulțumim cu prognozele pe care le fac oamenii privind evenimentele cu care s-ar putea să ne confruntăm. Unele previziuni sunt optimiste, altele pesimiste. Există oare vreun suport ca să plecăm în necunoscut și să avem liniște și pace? Putem găsi un ”ghid” care să ne ia de mână și să ne treacă cu bine prin evenimentele care ne așteaptă? Iată ce declară  un om al lui Dumnezeu care a experimentat călăuzirea Lui non stop: ”Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul.” (Ps.124:8). Dar cum se manifestă ajutorul Lui în pelerinajul nostru prin viața aceasta? Ne ajută să înțelegem acest adevăr Cuvântul lui Dumnezeu în Psalmul 23. Iată cum:

”Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.”(Ps.90;1)

” … din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!” (Ps.90:2)

Am pășit prin mila și îndurarea Stăpânului în anul 2015. Vor urma zile pline de neprevăzut în acest timp. Vremurile sunt tot mai agitate și parcă se precipită spre final. Când m-am gândit la Psalmul 90 pentru această meditație mi-am imaginat că îl văd pe Moise înainte de a fi ”îngropat în vale” privind în urmă la cei 120 de ani trăiți pe acest pământ. Mesajul lui este ca un testament privind experiența sa cu Dumnezeul pe care l-a slujit toată viața. În cuvinte de neegalat omul lui Dumnezeu creionează persoana și autoritatea Celui Prea Înalt și ne lasă să înțelegem că ”laitmotivul” psalmului este expresia ”Tu ești Dumnezeu.” Apoi face o aplicație practică și ne descrie modul în care se manifestă cel mai vizibil prezența Lui. Urmărește și ia aminte tu călător spre veșnicie la cele ce urmează. Viața și slujirea ta va fi altfel dacă vei încerca mereu să-l ai  pe El în atenția ta.