”Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” /Iacov 5:17-18/

Dumnezeu a lăsat la îndemâna celor credincioși ce mai uriașă forță din Univers: RUGĂCIUNEA. Domnul Isus I-a învățat pe ucenici să se roage, iar prin apostoli a transmis de nenumărate ori mesajul de a stărui în rugăciune. Biserica a supraviețuit valurilor de ură și prigoană ”pe genunchi” și ne confirmă nouă celor din secolul 21 că soluția lui Dumnezeu a rămas neschimbată: ”Rugaţi-vă neîncetat.” /I Tes.5:17/. Cât de săraci și lipsiți sunt creștinii care nu înțeleg și nu folosesc această putere incomensurabilă. Cât de păgubiți sunt urmașii Domnului Isus atunci când trec prin situații de criză și nu apelează la resursele lui Dumnezeu. El promite solemn să intervină în orice situație dar cere poporului Său să-și facă partea lui:  ”dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” /2 Cronici 7:14/. Ce simplu! Dumnezeu nu minte. Ce promite, El împlinește. Dar numai când noi ne facem partea! Când pocăiții se roagă (nu numai se fac că se roagă sau au ore, zile, săptămâni de rugăciune) așa cum cere Domnul se întâmplă lucruri extraordinare.

Când a creat omul, Dumnezeu a dorit ca el să reflecte slava Lui în creație și să-L reprezinte pe acest pământ. Decizia lui Dumnezeu a fost clară: ”Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu.”/Gen.1:27/. Psalmistul întărește afirmația Creatorului: “Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui.” /Ps.8:4-6/. Ce destin măreț a pregătit Stăpânul pentru ființa creată de El! Ce misiune extraordinară a primit omul din partea Domnului! Prin păcat omul și-a pierdut demnitatea și s-a îndepărtat de Dumnezeu. Salvarea a venit de la Domnul prin jertfa Fiului Său pe crucea de la Golgota. Cei născuți din nou devin ”ambasadori” ai Cerului într-o lume plină de păcat. Apostolul Pavel explică faptul că prin pocăință devenim purtători ai valorilor dumnezeiești pe care trebuie să le transmitem celor ce trăiesc în păcat ca să fie salvați: ”Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” /2Cor.4:7/. Dar ca să se întâmple acest lucru trebuie ca vasul care adăpostește comoara să fie spart. Vă invit să privim la câteva ”vase sparte” și să înțelegem ce se întâmplă când vasele sunt zdrobite. Sparge vasul ca:

”Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”  /Efeseni 5:20/

Este prima sărbătoare de Thanksgiving la New Life Romanian Church. După nouă luni de bucurii ne adunăm să-I mulțumim Celui Prea Înalt pentru toate lucrurile care au concurat să avem un timp de pace și prosperitate spirituală ca și comunitate creștină românească în diaspora. Mulțumire înseamnă” A exprima (prin cuvinte) recunoștința (pentru un lucru util, plăcut, etc.); a arăta (cuiva) gratitudine; a spune” mulțumesc”. /DEX/. Cineva ți-a făcut un bine sau te-a ajutat când ai fost în nevoie, iar tu nu poți să uiți asta. Din punct de vedere al lui Dumnezeu mulțumirea este mai mult decât o zi de aducere aminte ținută odată pe an. Starea de mulțumire este ceva permanent în viața credinciosului. Apostolul Pavel explică faptul că pentru el mulțumirea este un mod de viață:”m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.”/Fil. 4:20/. Într-o lume a nemulțumirii Dumnezeu ne cheamă să facem diferență. Care sunt lucrurile ce trebuie să le cunoaștem ca să avem” non stop” o sărbătoare a mulțumirii?

“Bărbaţii aceia au zis lui Lot: “Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”/Gen.19:12-13

Mesajul acestei meditații este urgent. Nu suportă amânare. E la imperativ. El reprezintă aducerea aminte a ceea ce s-a întâmplat la Sodoma și Gomora în vremea lui Lot, lucruri care se vor repeta la revenirea Domnului Isus:”Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 1728-30). Iar vremuri ca acestea se desfășoară sub ochii noștri. Nimic neclar în această relatare. Doar trebuie să ai voință și să vezi în jurul tău împlinirea acestui” buletin de știri” pe care Dumnezeu ni-L transmite la sfârșitul anului 2012. În spatele scenei stă Regele care conduce istoria și universul; Cel care are primul dar și ultimul cuvânt; Atotștiutor, Atotprezent, Atotputernic! Haideți să-L urmărim și să înțelegem ceea ce face pentru salvarea omului de la dezastru.

”El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte.” (Isaia59:16)

La puțin timp după ce am ajuns în SUA ca slujitor al lui Dumnezeu am fost invitat împreună cu soția să slujim la o biserică românească din zona Los Angeles (CA). Frații ne-au primit foarte bine și între serviciile de la adunare ne-au dus să vizităm o comunitate unde se construiau case noi, destul de ieftine. Am trecut prin casele-model şi fiecare model era deosebit de atrăgător prin concepție și prin felul în care a fost aranjat înăuntru. Ceea ce mi-a atras atenția a fost proiectul unei case la care una din camere era numită” prayer room” (cameră de rugăciune). I-am chemat pe cei cu care eram împreună și plin de bucurie le-am spus că eu cred despre proiectantul acestei case că este creștin. Gândul mă duce la cei care s-au întors din Muntele Măslinilor după Înălțarea Domnului. Ei nu s-au dus la casele lor, ci ”s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei,” iar acolo ”stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri” (F.A. 1:13-14). Casa cu” prayer room” este exact nevoia supremă din creștinismul zilelor noastre. Mai precis, rugăciunea ca și mod de viață. Odaia de sus reprezintă” centrul de comandă” în viața unui creștin autentic. Este locul rugăciunii (F.A. 1: 14/a) și locul unde se coboară Duhul Sfânt (F.A.2:1-2). Aici se naște BISERICA (F.A.2:41) și tot aici se maturizează (F.A.4:31-33). Camera de sus este locul unde se rezolvă problemele bisericii (F.A.12:12; 16:25) și este locul unde MIREASA așteaptă MIRELE (Apoc.22: 17/a). Marele om al rugăciunii, Fratele Liviu Olah definește rugăciunea în următorii termeni:” Sunt convins că ceea ce este energia nucleară în lumea materială este rugăciunea în lumea spirituală. Prin rugăciune apăsăm pe butoanele Cerului făcând cu efect jertfa Domnului Isus pentru miliardele de oameni de pe glob.”

”Căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele.”/Ecl. 12:5-7/

În lunile martie-aprilie 1993 împreună cu soția am vizitat pentru prima oară Statele Unite. O experiență nouă, unică în felul ei. Ne pregăteam să zburăm de la Chicago spre San Francisco și cu puțin timp înainte de zbor am primit vestea că cel mai bun prieten al nostru din țară a plecat în veșnicie. A rămas în urmă soția cu cei patru copii. Am fost marcați de această veste și încercam să găsim consolare și mângâiere. La aeroportul O’Hare din Chicago vremea era mohorâtă. Frigul, ceața și zăpada amplificau starea noastră sufletească. Însă a venit momentul când am ajuns deasupra norilor și totul s-a schimbat în sufletul nostru. Acolo era soare, lumină și liniște. Am primit pace și am putut să scriem câteva cuvinte de mângâiere pe un card care l-am trimis familiei îndoliate. Acum suntem la sfârșitul lunii Octombrie, 2012. Zilele acestea am fost confruntați cu o nouă veste despre cineva drag și apropiat care a aplecat în veșnicie. Un slujitor al lui Dumnezeu, dedicat și pasionat pentru slujirea celor în vârstă (unii dintre ei singuri și neputincioși) de la” Casa Betania” din Hațeg. Aceiași nostalgie și apăsare în suflet. Ne-am rugat cu soția și am cerut mângâiere și pace în suflet și Domnul ni le-a dăruit. Ceea ce a făcut diferență în starea noastră sufletească a fost felul de a privi la evenimentul plecării din lumea aceasta. Când privești în chip firesc la evenimentul morții te înfiori și te sperii. Suferi și ești nemângâiat. Dar când te uiți la solul morții prin prisma Cuvântului, lucrurile se schimbă. Jos” pe aeroport” totul este urât și potrivnic; sus” deasupra norilor” lucrurile se schimbă total. Ultima sperietoare a Diavolului pentru om este moartea. Oamenii fără Dumnezeu sunt terorizați la gândul morții. Singura ființă care aduce liniște și pace în fața morții este Fiul lui Dumnezeu, Cel care a biruit moartea pe Crucea de la Calvar. Iată de ce vă invit să privim cum arată moartea văzută” de Sus” și să trăim liberi de orice teamă la gândul plecării noastre în veșnicie.