“Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.”  (Matei 2:2)

“Prietene, împrumută-mi trei pâini … ” (Luca 11:5)

Trăim vremuri de criză profundă în lumea întreagă. Corupția, mizeria, păcatul care se bea ca apa, nepăsarea, postmodernismul cu nonvalorile lui și multe altele au adus omenirea în pragul prăpastiei. Privind la rădăcină, criza aceasta este generată de un imens gol spiritual pe care Scriptura îl punctează fără perdea: ”nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară.” (Osea 4:1). Demersurile politice sunt fără rezultat; religia este neputincioasă, iar biserica (cu ”b” mic) este în agonie. Ce este de făcut? Cuvântul lui Dumnezeu ne propune o soluție care ar putea aduce echilibru și liniște în națiune. Este vorba de ”trei pâini” care trebuiesc împărțite semenilor cu credința că Domnul este Singurul care poate să rezolve situația fără ieșire prin care trece lumea  și să aducă izbăvire și propășire. Știind că: ”oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide” (Luca 11:10) vă invităm ”să gustăm” din pâinile care vor putea aduce  salvare și speranță și ne vor motiva la o slujire care să-L onoreze pe Cel Prea Înalt la modul superlativ.

”Nu orişicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)

Trăim vremuri când suntem confruntați cu cele mai diverse învățături despre mântuire, despre viața creștină și despre veșnicie. O armată de învățători care fac business din Evanghelie invadează România și adună lideri creștini din toate denominațiunile în așa-zise conferințe și întâlniri de tot felul cu gândul să-i informeze despre ”ultimele descoperiri” în materie de creștinsim. La fel cu filozofii din Areopagul Atenei. Ce trist! Am citit cândva că: ”atunci când oamenii aleargă la conferințe este semnul că nu-i prea interesează atât de mult ce spune Domnul în Cuvânt, cât ce spun oamenii.” (Anonim). Întâlnim o mare doză de adevăr în această afirmație, iar mesajul meditației te privește și pe tine în mod direct și personal. Există tendința să crezi că ești pe drumul cel bun dar – de fapt – tu ești pe lângă. Iată de ce îți aducem aminte câteva lucruri simple care au menirea să te ajute să-ți verifici statutul de copil al lui Dumnezeu și să înțelegi că:

”Apoi le-a zis: “Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

Existența umană se desfășoară între dimensiunea ei materială și cea spirituală. Materialismul își pune amprenta în viața omului prin valorile de care are nevoie pentru un trai normal și decent. Atunci când raportul dintre material și spiritual este conform Cuvântului lui Dumnezeu viața se desfășoară în liniște și pace. Dezechilibrul apare în momentul în care omul decide să acorde mai mult timp și energie unei componente în raport cu celalaltă. Atunci se pierde din vedere perspectiva lui Dumnezeu asupra existenței și omul – în loc să domnească – ajunge să fie sclavul materiei. Cuvântul Lui este clar: ”viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15). Ce este de făcut, știind că la fiecare pas întâlnim drame ale existenței umane din cauza înțelegerii greșite a raportului dintre material și spiritual. Viața ta scurtă este timpul pe care Dumnezeu ți-L pune la dispoziție ca să te pregătești pentru eternitate.  Te invit să privești în Scriptură și să înțelegi corect viziunea Stăpânului cu privire la ceea ce trebuie să te preocupe cu adevărat în trăirea ta pe acest pământ. Iar pentru aceasta ia aminte la exemplul unui personaj centrat în ”ego-ul” lui. Ce crede el și cum răsăpunde Dumnezeu la concepția lui despre lume și viață sunt lucruri care ar trebui să te pună pe gânduri. Urmărește prioritățile lui greșite:

”Isus a luat cuvântul, şi a zis: “Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?  Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” /Luca 17:17-19/

În săptămânile de toamnă creștinismul evanghelic trăiește un timp de sărbătoare. Duminică de duminică copiii lui Dumnezeu se întâlnesc și aduc recunoștința și mulțumirea lor Creatorului pentru protecție, călăuzire și binecuvântările cu care i-a însoțit și în anul acesta. Ne unim și noi cu poetul care vine înaintea Tatălui și aduce mulțumirea lui când scrie: ”Pentru sfânta-ți bunătate / Doamne azi Îți mulțumim, / Ne-nchinăm cu reverență, / Te slăvim și te iubim!” (Maria Luca – Poezii). Este  fantastic să avem un timp de recunoștință înaintea lui Dumnezeu dar viața creștină adevărată înseamnă mai mult decât atât. Un pocăit adevărat trăiește o viață de mulțumire. Pentru el mulțumirea și recunoștința reprezintă valori care îl însoțesc în permanență. Astăzi ne oprim la zece leproși care au avut curajul să iasă în calea Domnului Isus și să strige după mila Lui. Sunt vindecați toți dar numai unul are ”bunul simț” să se întoarcă la Binefăcătorul lui și să-i mulțumească. Evenimentul acesta generează niște întrebări despre adevărata identitate a creștinilor.  Cum stau lucrurile în dreptul tău? Fii bun și urmărește mesajul în continuare, apoi fii atent cum răspunzi la întrebările care urmează:

”După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (F.A.4:31)

Definind rugăciunea adevărată, marele om al lui Dumnezeu Liviu Olah avea să proclame: ”Prin rugăciune apăsăm pe butoanele Cerului făcând cu efect jertfa Domnului Isus pentru miliardele de oameni de pe glob.” (Liviu Olah – Despre rugăciune). Ce înțelegere profundă a unei relații corecte cu Dumnezeu. Nu există viață creștină adevărată fără rugăciune. Avem momente de rugăciune, ore de rugăciune, zile de rugăciune, săptămâni de rugăciune – care – toate sunt bune dar sunt insuficiente pentru a trăi o viață de biruință. Creștinul născut din nou trebuie să aibe viață de rugăciune. Rugăciunea este modul lui de trai. Este respirația sufletului său. Iată de ce bătălia din partea Celui Rău se poartă pe terenul rugăciunii. De unde și atenționarea serioasă a omului lui Dumnezeu care spune că:  ”Singura grijă a Diavolului este să-i împiedice pe creștini să se roage. El nu se teme de studii fără rugăciune, de slujire fără rugăciune, de religie fără rugăciune. El râde de truda noastră, își bate joc de înțelepciunea noastră, dar tremură când ne rugăm.”(Samuel Chadwick). Cum arată rugăciunea care are impact și ce se întâmplă în exterior când sfinții se roagă? Vă invit ”să facem o vizită” la biserica primară ca să înțelegem unde ne aflăm noi și ce ar trebui să facem ca să fim demni de înaintașii noștri. Când s-au rugat ei: