” … veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

“Ce este adevărul?” a întrebat retoric Pilat (Ioan 18:38). Iar răspunsul nu întârzie să apară și să fie proclamat de cea mai autorizată persoană din Univers, Domnul Isus care a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). În altă parte El întărește mesajul acesta declarând: ”Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17). Argumente suficiente pentru orice căutător sincer. Astăzi vom detalia mesajul despre Adevăr folosind segmentul biblic intitulat ”Pilda Samariteanului” (Luca 10:25-37). Acest pasaj cuprinde o bogăție imensă de învățături. Mă rog să ai răbdare și să urmărești meditația până la sfârșit. Îți va face mult bine și vei cunoaște Adevărul.

”Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.” (Luca 10:33)

Viața noastră este o călătorie din efemeritate spre eternitate. Scriptura ne descoperă că suntem: ”nişte străini şi călători” (1Petru 2:11) și că este foarte important să găsim drumul adevărat care ne ajută să ajungem la destinația finală pregătită de Creatorul. Domnul Isus a făcut lucrurile clare și a proclamat acest adevăr când a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Oamenii au căile lor, Dumnezeu are Calea Sa. Iată de ce vă provocăm să faceți liniște în suflet și să priviți la câteva căi pe care aleargă oamenii în căutarea unui drum care să ducă în glorie. În această meditație plecăm în drumeție pe câteva trasee ce ni le oferă  Scriptura în Pilda Samariteanului milostiv. 

”Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” – (Daniel 3:6)

Porunca era clară și trebuia respectată fără comentarii: ”să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului de aur, pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar!” (Dan. 3:5). Nu aveai de ales pentru că: ”Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” – (Dan.3:6). Și totuși se află în mulțime trei tineri care nu se supun autorității împăratului și nu se închină în fața chipului de aur ridicat în Valea Dura. Informatorii își fac datoria cu sârguință și raportează imediat ce se întâmplă, lucru care îl înfurie la culme pe împăratul sfidat de cei trei imigranți și atrage asupra lor pedeapsa capitală. La insistența împăratului de a se închina ei răspund foarte decent și politicos rămânând neclintiți în hotărârea lor. Cuptorul a fot încălzit, iar tinerii au fost legați și aruncați în foc. Restul este istorie. Privind la secvența relatată de Scriptură suntem provocați să înțelegem câteva lecții care ar trebui să le știm atunci când trecem prin focul încercărilor.

 “Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor)  zicând: “Până aici Domnul ne-a ajutat.” (1Sam.7:12)

”Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim, în mijlocul Templului Tău!” (Ps .48:9)

Când ai meditat ultima dată la bunătatea lui Dumnezeu în mod sincer? Nu de alta dar apa care-o bei e apa Lui și aerul care-l respiri e tot al lui. Pâinea care-o pui pe masă e de la El; la fel și sănătatea care-o ai. Casa în care locuiești tot El Ți-a dat-o, iar mașina cu care călătorești este tot darul Său. Scriptura întreabă: ”Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?” (1Cor.4:7). Asta demonstrează că ești în evidența Stăpânului cu toate nevoile tale, iar El se obligă să-și facă ”datoria” de Tată indiferent de felul în care răspunzi tu. Dar înseamnă și o mare provocare și responsabilitate majoră din partea ta vizavi de dragostea lui Dumnezeu. Psalmistul s-a oprit din mers când a înțeles minunile și biruințele cu care Domnul a însoțit poporul Său și – privind în trecut, apoi în viitor – proclamă cu toată recunoștința cuvintele memorabile rămase pe paginile Scripturii: ”Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim!” (Ps .48:9). Care sunt motivele pentru care face acest lucru? El știe și înțelege foarte bine că: ”Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” (Plângeri 3:22-23). Dar oare este posibil să te bucuri și ai parte zilnic de bunătățile Domnului? Sigur. Iată cum:

 ” Eu vă voi da odihnă.”   

”veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:28-29)