Au trecut mai bine de 2 luni de când am scris ultima meditație despre familie. Fiind plecat, am lăsat pastorului Samuel Crișan misiunea de a scrie în fiecare săptămână câte-o meditație și apreciez sincer felul în care fratele a slujit. Reluăm meditațiile săptămânale și continuăm să privim la familie ca și proiect al  lui Dumnezeu pentru fericirea noastră vremelnică și veșnică.  Când Dumnezeu a întemeiat familia, El a stabilit  și cadrul în care să existe. Ca și  instituție, familia are nevoie de norme adecvate care să stabilească parametrii optimi ca aceasta să funcționeze normal. Cine cunoaște mai bine familia decât Cel care a adus-o în existență? Vă invit să privim în ”Manualul Creatorului” și să facem cunoștință cu legile care guvernează viața de familie.

”Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” /Geneza 2:24/

În meditația anterioară am realizat că familia este proiectul exclusiv al lui Dumnezeu. El a conceput viața de familie ca o construcție între un bărbat și o femeie pentru toată viața. Am avut harul să construiesc mai multe locașuri de închinare în ”vremea răposatului” și a trebuit plătit un preț pentru asta. Printre proiectele care ni s-au cerut a fost și cel cu structura de rezistență a construcției. Era foarte important ca edificiul care se ridică să prezinte garanție că nu se prăbușește și că asigură protecția oamenilor care se adună acolo. Una din construcții a fost o casă veche de 150 de ani. Ca sa devină locaș de închinare a trebuit să construim stâlpi de rezistență, să consolidăm fundația și să turnăm plăci de susținere cu mult fier și beton. În final clădirea a ieșit o minicapodoperă pentru Domnul. Dacă în plan material lucrurile sunt foarte serioase, oare din punct de vedere spiritual cum ar trebui să fie? Familia este cea mai importantă construcție de sub soare. Este concepută de Domnul să reziste o viață întreagă. De felul cum decurg lucrurile aici depinde starea bisericii și a societății. Cum putem avea o căsnicie fericită în zile când familia este sub asediul diavolului și al iadului? Care sunt stâlpii de rezistență ai familiei? Ca să înțelegem cât mai bine mesajul o să folosesc cuvinte și expresii simple și pe înțelesul tuturor.

” Domnul Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” /Gen. 2:18/

Vă invit să mergem la cartea începuturilor. Filmul creației este fascinant, mai ales afirmația finală: ”Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” /Gen.1:31/. Omul, capodopera creației a ajuns savant (”a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului” /Gen.2:20/) și stăpân peste creație. Era însă o problemă: ”pentru om, nu s-a găsit nici să un ajutor, care i se potrivească.” /Gen.2:20/. Cum rezolvă Dumnezeu această problemă? ”Inventează” familia! Pentru că toate ”erau foarte bune”  trebuia și la acest nivel al creației să fie la fel. Haideți să urmărim ce face Cel Prea Înalt ca familia să fie fericită, împlinită și binecuvântată.

16. Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate. 17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: “Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.” /Gen.19:16-17/

Vremea lui Lot și vremea lui Noe sunt puncte de reper pentru timpul când Domnul Isus  va reveni. Zilele de la urmă sunt mai clare ca niciodată. Degradarea morală este fără precedent. La fel și viața spirituală. Ne confruntăm cu ”tone de religie” dar cu o lipsă acută de credință. Întrebarea Domnului Isus din Luca 18:8 ”Când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” este mai actuală ca oricând. Evenimentul din Geneza 19 ar trebui să ne pună pe gânduri. Într-o lume apostată Dumnezeu n-a uitat de Lot și familia lui care ”îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite” /2 Petru 2:8/. Îi caută și dorește să-i salveze. O face aproape cu forța. Aducând  Biblia ”la zi” doresc să înțelegem cu toții că Sodoma și Gomora sunt experiența noastră de zi cu zi din lumea în care ne ducem viața.  Același Dumnezeu care l-a salvat pe Lot este interesat de salvarea noastră. El vrea sa salveze pe cei păcătoși dar ne avertizează și pe noi, copiii Lui că suntem în pericol și că este interesat să trăim în așa fel, încât să nu fim  afectați de tragedia care va atinge lumea întreagă. Haideți să ”disecăm” strigătul din motto-ul meditației și să înțelegem cum putem să fim salvați. ”Scapă-ți viața” înseamnă că:

”Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” /Efeseni 5:18/

Duhul Sfânt este cea de-a treia persoană din Sfânta Treime și reprezintă autoritatea spirituală din epoca Bisericii. Domnul Isus explică urmașilor Săi misiunea Lui când spune: ”Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” … ”El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” /Ioan 14:26,16:14/. Însă de-a lungul istoriei creștinii s-au raportat în mod diferit la persoana și lucrarea Duhului Sfânt, fapt care a generat mișcări spirituale majore. Epistolele sunt marcate de asemenea evenimente chiar în primii ani după apariția Bisericii. Apostolii – mai ales Pavel – vin să facă lumină asupra acestui subiect fierbinte și să stabilească norma adevărată în interpretarea și practica lucrării Duhului Sfânt în Biserică, familie și în viața particulară. În această meditație ne oprim la proclamația din Efeseni 5:18: ”Fiți plini de Duh.” Ne plecăm cu smerenie în fața Cuvântului Sfânt, încercând să aflăm cum se traduce acest strigăt și care este semnificația cuvintelor din această expresie. Ce reprezintă mesajul acesta pentru copiii lui Dumnezeu sinceri, animați să împlinească și să trăiască o viață plenară de creștini adevărați?