”De ce-Mi ziceţi: “Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46)

Predica de pe munte reprezintă constituția creștinului, norma după care urmașii Domnului Isus își conduc viața. Este un fel de ”Regulament de ordine interioară” care ghidează traiul zilnic al celor născuți din nou. La sfârșit va trebui să dăm socoteală și să fim confruntați cu felul în care am trăit și mărturisit despre Mântuitorul în timpul cât am stat pe acest pământ. Iată de ce este important să ne facem socotelile și să fim siguri că nu ne-am înșelat în credința și mărturia noastră.  Meditația de față se vrea un test înainte de judecata finală, test care  încearcă să ne ajute să ne evaluăm adevărata identitate ca și creștini. Câteva întrebări te provocă să dai un răspuns. Cum stai cu viața ta vizavi de pretențiile Scripturii?  Ce văd oamenii în traiul tău de fiecare zi? Care este mărturia ta ca și creștin în mediul în care trăiești? Nu poți să te prezinți decât într-una din cele două ipostaze:

Învierea Domnului Isus a marcat profund ființa umană. Cei ce L-au întâlnit, fie în persoană, fie prin credință și pocăință n-au mai fost aceiași; au fost schimbați pentru totdeauna. Viața, slujirea și destinul celor mântuiți a însemnat schimbarea minții și înnoirea gândirii precum și a modului lor  de trai în mod dramatic. Hoțul nu mai fură; bețivului îi este scârbă de băutură; cel care a trăit în adulter va urî ce a făcut și își va iubi soția și copiii, iar mincinosul va spune adevărul. Ceea ce nu poate face nici închisoarea, nici poliția, nici școala de corecție, nici spitalul de dezalcoolizare sau de neuropsihiatrie și nici o altă formă umană de reeducare, poate face doar Cel Înviat! Slăvit să fie Numele Lui! Iată de ce credem că fiecare mântuit ar trebui să declare și să mărturisească public ce s-a întâmplat la întâlnirea cu Domnul Isus Cel viu. Nașterea din nou este o experiență unică care trebuie transmisă semenilor noștri.  La mulți dintre beneficiarii minunilor Lui, Fiul lui Dumnezeu le-a poruncit să meargă la ai lor și să le spună ce le-a făcut Domnul. Acesta a fost și mesajul transmis femeilor de la mormânt: să plece în grabă și să declare că s-au întâlnit cu Isus Cel Înviat. Care este declarația ta vizavi de întâlnirea cu Mântuitorul? Dacă ai avut o întâlnire reală, trebuie să poți spune ceva. Te invit să urmărim împreună declarațiile a trei martori ai învierii apoi să ne lăsăm cercetați de Duhul Sfânt și să luăm hotărârea de a face din experiența întâlnirii noastre cu Domnul Isus cel mai serios motiv de proclamare a Evangheliei.

” …  să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (Fil.3:10)

“Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?” (Marcu 12:24)

În această meditație rămânem tot în atmosfera sărbătorii Învierii Domnului Isus. Trăim tare puțin pe acest pământ și nu ne gândim că viața ne este dăruită ca și un timp în care ne pregătim pentru veșnicie. Am afirmat într-o postare anterioară că o putere supranaturală necunoscută s-a manifestat mai presus de puterea romană, cea care deținea autoritatea supremă pe pământ în acel moment al istoriei, iar Domnul Isus cel pus într-un mormânt a înviat și este viu în vecii vecilor. Vă invit să privim la această putere despre care vorbește Scriptura și să înțelegem cum ne afectează. Toate puterile generate de mintea omului sunt în marea lor majoritate destructive. Au fost concepute cu scopul de a ține captivi oamenii și de a-i subjuga atât fizic, cât și psihic și moral. Cu totul altfel acționează puterea manifestată la învierea Domnului Isus. E puterea care aduce viață, regenerează ființa umană, eliberează și împlinește caracterul omului sincer, căutător după Adevăr. Iată de ce scopul vieții Apostolului Pavel este nimic mai mult decât:  ” … să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (Fil.3:10). Cum se manifestă această forță uriașă și ce spune Scriptura despre ea? Putem să o cunoaștem și să beneficiem de ea? Fii curios și urmărește mesajul în continuare. Ea – puterea – este:

“Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.”(1Cor.15:20)

Ne-am amintit și în anul acesta (2015) de învierea Domnului Isus din morți. A fost sărbătoare și fast; cântări și mesaje provocatoare; mese încărcate și întâlniri cu prieteni și frați în casele noastre. Dar, deja a trecut. În țara în care locuiesc sărbătoarea ține doar o zi. Ce trist! Fiul lui Dumnezeu este viu 24/7 și cei mai mulți creștini iși amintesc de El doar odată pe an. El stă la dreapta Tatălui în glorie și este la dispoziția noastră ”nonstop” dar noi ne mulțumim să avem doar ”o zi de Paști.” De aici și criza din creștinismul zilelor noastre. Suntem săraci și ne chinuim pentru că încercăm să ne descurcăm ”pe cont propriu.” Doar când suntem puși ”la colț” de situații care depășesc orice intervenție umană apelăm şi la Domnul Isus. Ca la roata de rezervă de la mașină. Adevărul este că avem trebuință de învierea Lui (mai exact de persoana lui Isus Cel Înviat) la fel cum avem nevoie să respirăm aerul pentru organism. Confruntările urmașilor Săi din dimineața învierii ne ajută să înțelegem de ce avem nevoie de prezența Celui Înviat.

“Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;” (Matei 28:5-6).

Săptămâna Mare reprezintă un moment unic în istorie în care Fiul lui Dumnezeu a străbătut traseul durerii. A fost durere în sufletul Lui și a plâns în dimineața Floriilor. Dar a fost suferință și în trupul Lui, ajungând să fie bătut în cuie și cu trupul zdrobit,  răstignit pe o cruce între doi tâlhari. Ce trist! A trăit fără păcat și făcut numai bine dar în final a plătit prețul pentru păcatele noastre. A fost pus într-un mormânt de împrumut cu piatra sigilată și cu o gardă imperială păzind mormântul. S-a întâmplat că în liniștea nopții s-a cutremurat pământul și piatra sigilată a fost răsturnată. Soldații au fost surprinși de evenimentul supranatural și s-au speriat deoarece mormântul era pustiu. Isus dispăruse, iar ei trebuiau să plătească pentru asta. Cei apropiați Mântuitorului au sosit la mormânt fricoși și speriați. Au fost șocați să vadă că piatra a fost răsturnată, sigiliul rupt și soldații prăbușiți la pământ. La nedumerirea lor ”purtătorul de cuvânt” al cerului explică ce s-a întâmplat printr-un scurt buletin de știri: “Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul; (Matei 28:5-6). Iar Apostolul Pavel întărește acest adevăr cu detalii atunci când scrie că: ”a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;” (1Cor.15:4). Întrebarea acestei meditații se impune de la sine: ”De ce a înviat Domnul?” Ca să înțelegem, haideți să urmărim câteva răspunsuri: