”După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” /Ioan 20:26-28/

Prima duminică după cea a învierii Domnului Isus din morți este numită și ”duminica lui Toma”, numele acesta mărturisind despre întâlnirea specială a Celui Viu cu ucenicul sceptic și îndoielnic ce a lipsit de la întâlnire în ziua învierii. Frământări și trăiri interioare de excepție au marcat viața lui Toma și l-au determinat să se întoarcă la Ierusalim ca să-i găsească pe urmașii Mântuitorului și să se convingă de adevărul despre înviere. Evenimentul întâlnirii cu Cel Viu creionează câteva nevoi care își găsesc împlinirea în viața și slujirea lui și-i marchează tot restul existenței pe pământ. Mă gândesc la faptul că experiența lui Toma a fost și este adesea experiența noastră și că  mărturia lui ne poate ajuta și pe noi să depășim circumstanțele cele mai grele din viață. Fără cuvinte el ne lasă să înțelegem ce nevoi profunde are un urmaș al Domnului și cum se pot rezolva ele.

Îmi amintesc de vremurile când ne salutam cu ”Christos a înviat.” Unii, ca să facă pe grozavii întrebau: ”L-ai văzut?” Capitolul 15 din 1 Corinteni este pasajul în care Apostolul Pavel argumentează cu precizia unui profesor de matematică evenimentul cosmic al învierii Domnului Isus din morți. Pune în balanță argumentele pro și contra, iar la sfârșit trage linia și exclamă cu toată convingerea că ”Christos a înviat din morți.” Din momentul în care soldații romani au constatat că trupul lui Isus lipsește din mormânt, Diavolul a încercat să anihileze și să distrugă acest adevăr. Trei sunt afirmațiile mai importante cu care Diavolul a ieșit la atac în cursul istoriei și anume:

1. Teoria leșinului. Domnul Isus n-a murit; a fost doar leșinat (în comă) și în răcoarea mormântului s-a trezit și a ieșit afară după ce a dat piatra la o parte.

“Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! –  “Cine este acest Împărat al slavei?”- Domnul oștirilor: El este Împăratul slavei!” /Ps. 24:9-10/.  “Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!” /Luca 19:38/

În lumea creștină apuseană duminică este sărbătoarea Floriilor. Este ziua în care ne amintim de intrarea Domnului Isus în Ierusalim. Ce sărbătoare și ce eveniment extraordinar. Regele regilor călare pe un măgăruș a intrat în cetatea eternă cu un mesaj unic pentru poporul ales, mesaj respins pe față în săptămâna mare. Osanalele din ziua Floriilor s-au transformat în urletele din vinerea mare. Ura a luat locul bucuriei, iar binecuvântarea a fost înlocuită cu blestemul. Evreii așteptau un Mesia politic, un eliberator de sub ocupația romană. Domnul Isus a venit însă să-i elibereze de sub jugul lui Satan. De-aici conflictul și tragedia de veacuri a unui popor care L-a respins pe Împăratul lui. Scriu aceste rânduri cu gândul că s-ar putea ca următoarea sărbătoare a Floriilor să fie în veșnicie. Copiii lui Dumnezeu așteaptă ”intrarea triumfală” a Mântuitorului în Ierusalimul ceresc și se străduiesc să trăiască în așa fel ca să nu piardă evenimentul cosmic al întâlnirii din glorie. Dar sunt mulți care se numesc creștini, insă nu realizează valoarea acestui eveniment provocator rămas pe paginile Scripturii ca o mărturie. Gândind la revenirea Domnului Isus  vă invit să meditați împreună cu mine la valorile pe care Împăratul le aduce cu el în ziua intrării în Ierusalim.

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” /Matei 11:28-30/

Meditația aceasta urmează după cea intitulată ”Invitație la odihnă.” Am văzut că poți să trăiești în odihnă și liniște atunci când viața ta este în voia lui Dumnezeu. Cuvântul spune că ”pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” /Fil. 4:7/. Lucrul acesta este adevărat și se întâmplă numai după ce ai primit odihnă, acceptându-L pe Domnul Isus în inima ta ca Mântuitor și Domn. Apoi o să găsești odihnă slujindu-L pe El. La sfârșit vei ajunge să moștenești odihnă împreună cu sfinții în glorie. Dumnezeu și-a terminat partea și lucrarea Lui când a dat pe Singurul Lui Fiu să moară în locul nostru. Însă lucrarea va fi completă doar atunci când și noi împlinim partea noastră. Cum trebuie să răspundem ca să beneficiem în mod practic de avantajele acestei binecuvântări?

”Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” /Matei 11:28-30/

Într-o lume obosită și agitată, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre ”Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic …”/Ps.91:1/ și ne face să înțelegem că putem să experimentăm o stare de odihnă și relaxare atunci când suntem în relație corectă cu Creatorul. Chiar dacă trăim într-o lume care a pierdut direcția și se află în derivă, există totuși posibilitatea să avem un trai echilibrat și plin de liniște. Cauți odihnă și încerci toate variantele pe care ți le propune lumea dar fără nici un rezultat. Nici medicina și nici religia, nici pușcăria sau dezalcoolizarea, nici tribunalul și nici biserica, nici pastorul sau preotul, nici vrăjitoarea sau școala de corecție, nimic nu poate să-ți aducă odihna după care tânjești. Există o singură posibilitate care poate să-ți satisfacă setea după liniște și odihnă, atât fizică, cât și sufletească. Fiul lui Dumnezeu se oferă să te ajute în dorința ta după odihnă și te invită să accepți oferta Lui pentru împlinirea sufletului tău. Dar pentru ca să se întâmple asta trebuie să înțelegem că există mai multe feluri de odihnă.

”Am văzut pe Domnul.” /Isaia 6:1/”; ”Caut printre ei un om!”  /Ezechiel 22:30/; ”Ilie era un om …” /Iacov 5:17/

”O viziune fără misiune crează un visător; o misiune fără viziune aduce amărăciune și chin; dar, o viziune cu misiune crează un misionar.” Acest raționament spiritual a fost enunțat de George Deakin și este plin de adevăr. În fiecare moment al istoriei a fost nevoie de trezire spirituală. Dar ca să vină trezirea este nevoie de oameni cu viziune și pasiune. ”Caut printre ei un om!”  strigă Dumnezeu în  Ezechiel 22:30. Ecoul acestui strigăt dureros se aude și astăzi mai amplificat ca oricând. Profetul Isaia a avut o vedenie relatată în capitolul 6:1. ”În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul.” El era prooroc al Domnului, însă a trebuit să moară împăratul ca să-și dea seama de realitatea în care trăiește. A fost atins de Domnul și totul s-a schimbat în viața și slujirea lui precum și în națiunea din care făcea parte. ”Unde nu e viziune poporul se rătăcește și e nimicit. Unde nu e pasiune biserica piere, chiar dacă e tixită până la refuz” scrie Leonard Ravenhill în cartea ”De ce întârzie trezirea.” Lumea în care trăim astăzi are nevoie urgentă de trezire spirituală dar aceasta se va întâmpla numai dacă vor fi oameni care să aibă viziunea trezirii și care să fie pregătiți să plătească prețul. Isaia ne învață cum și unde trebuie să privim ca să se întâmple trezirea.