”Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

“Tomo” i-a zis Isus, “pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:28-29)

Omul este curios din fire. Dorește să se asigure că ce i se spune este adevărat. Într-o lume a lucrurilor contrafăcute și a imitației este normal să dorim versiunea originală. Exact asta s-a întâmplat și la învierea Domnului Isus. Toma – absent din grupul ucenicilor în ziua învierii – a fost asaltat cu informații din cele mai diferite despre evenimentul care ținea capul de afiș al știrilor de la Ierusalim. Mormântul gol, giulgiul găsit înăuntrul lui, piatra prăvălită și sigiliul Romei rupt, îngerii care au anunțat învierea, declarații diverse de la cei care spun că l-au văzut și alte vești de felul acesta n-au putut să-l clatine pe Toma din ”încăpățânarea” lui pentru adevăr: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25). În scepticismul lui sincer, el dorea ceva mai mult decât povești despre înviere: avea nevoie de un argument palpabil; ceva pe care să pună mâna. Iar Cel Viu nu întârzie să satisfacă pretenția unui om îndoielnic dar sincer în dorința lui după adevăr. Relatarea ucenicului iubirii completează tabloul întâlnirii lui Toma cu Domnul Isus după înviere: ”După opt zile… a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:26-27). Îl apreciez pe Toma pentru faptul că nu s-a mulțumit cu jumătăți de măsură în relația lui cu Mântuitorul. De aceea a și beneficiat de ultima și cea mai desăvârșită dovadă a învierii: trupul Domnului Isus, iar acest lucru i-a marcat viața, slujirea și destinul pentru totdeauna. În scrierile pauline în special, trupul lui Christos reprezintă Biserica. Este dovada de necontestat a unui Mântuitor viu. Ce a reprezentat această dovadă pentru Toma și ce semnificație are pentru generația noastră?

1. Dovada vieții. Întâlnirea lui Toma cu Domnul Isus a fost ”șocantă.” Pretenția lui este satisfăcută integral de argumentele vizibile din trupul Mântuitorului. Coasta străpunsă și semnul cuielor din mâini indicau o singură concluzie: Isus e viu! În trupul Său pulsează viața. Toată îndoiala s-a spulberat. Toma pleacă victorios, nu înfrânt. În el avea să se manifeste viața adevărată. Este felul după care se recunoaște un copil al lui Dumnezeu: ” Cine are pe Fiul, are viaţa.” (1Ioan 5:12). Adevărata manifestare a trupului lui Christos (Biserica) este una dinamică, în mișcare și dezvoltare. Aici viața se manifestă plenar deoarece scopul este să ajungem toți ”la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.” (Efeseni 4:13). Cum dovedești că te-ai întâlnit cu Cel Viu și că în tine se manifestă puterea învierii Lui? Simplu! Ne spune Scriptura la Coloseni 3:1: ”Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus.”  Privește cu atenție în dreptul tău și fă o evaluare sinceră a vieții tale de pocăit. Unei biserici Dumnezeu Îi transmite un mesaj șocant: ” îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” Nu cumva se potrivește și cu starea ta? Dacă-i așa, ai o singură șansă: ”Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te!” (Apoc.3:1,3). Este urgent: azi, nu mâine!

2. Dovada slujirii. Manifestarea exterioară a puterii învierii Lui se traduce prin slujire. Chemarea celui mântuit este să facă ”o slujbă duhovnicească.” (Rom.12:1)… ”pentru zidirea trupului lui Hristos.” (Ef.4:12). Mecanismul slujirii este simplu. Când te pocăiești Dumnezeu te echipează cu daruri care se pun la lucru, iar produsul finit al slujirii este ”roada Duhului.” Unde Isus este viu, acolo este slujire. Și asta pentru că: ”noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” (Rom. 12:4-5). Iată de ce apostolul trebuie să strige cu putere pentru ca pocăiții să se trezească din starea de ”la dolce vita” în care au ajuns și să se apuce de treabă: ”nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Gal. 5:13). Astăzi, la fel ca în timpul Domnului Isus nevoia de slujire este acută. Bisericile sunt pline de spectatori dar sunt foarte puțini slujitori. Săracii, bolnavii, orfanii, văduvele, abandonații sunt la fiecare colț de stradă. La socoteala de la sfârșit Domnul Isus va spune: ”ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40). Sus privirea! Este nevoie urgent de tine în slujire. Hotărăște să începi chiar acum.

3. Dovada proclamării. În momentul în care a realizat că Domnul Isus a înviat Toma ”explodează” și face o mărturisire de credință de excepție, proclamând cuvintele vieții din Ioan 20:28: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” . Când Fiul lui Dumnezeu devine Mântuitorul tău, El devine și Stăpânul tău. Te plasezi de bună voie și nesilit de nimeni sub autoritatea Lui și împlinești voia Lui. Așa s-a întâmplat și cu Toma. ”După înălțarea Domnului Isus și pogorârea Duhului Sfânt Toma devine un martor al învierii lui Hristos. Unele tradiții spun că Toma a mers să predice Evanghelia în Persia. Alții spun că a ajuns până în India în împărăția lui Gundoforus, că a predicat brahmanilor și că mulți s-au convertit. Acest lucru a stârnit furia preoților păgâni care i-au hotărât moartea. Apostolul Toma a murit străpuns cu sulița.” (Petru Popovici – Graiul martirilor creștini din primele secole). ”Marea însărcinare” a rămas în vigoare până azi. Apostolul Pavel era atât de presat de urgența proclamării Evangheliei încât strigă cu toată puterea: ”trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! (1Cor.9:16). Nu te cutremuri la gândul că în jurul tău sunt ființe nemântuite, iar tu stai nepăsător și că într-o zi pietrele, trotuarele, cauciucurile de la mașină și băncile din adunare vor vorbi? Iar eu va trebui să depun mărturie că te-am provocat la trezire și n-ai luat seama! Te implor, primește provocarea! Oprește-te și pocăiește-te! Domnul are nevoie de tine în lucrarea Lui.

RUGĂCIUNE

”Al judecății gong deja răsună peste munți/și-n jurul nostru-atâția cad. /Ce mulți se pierd, ce mulți! /Obligă Tu Biserica să ducă vestea Ta/Și-ncepe lucrul sfânt chiar din inima mea.” (Poet anonim)