”De ce-Mi ziceţi: “Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46)

Predica de pe munte reprezintă constituția creștinului, norma după care urmașii Domnului Isus își conduc viața. Este un fel de ”Regulament de ordine interioară” care ghidează traiul zilnic al celor născuți din nou. La sfârșit va trebui să dăm socoteală și să fim confruntați cu felul în care am trăit și mărturisit despre Mântuitorul în timpul cât am stat pe acest pământ. Iată de ce este important să ne facem socotelile și să fim siguri că nu ne-am înșelat în credința și mărturia noastră.  Meditația de față se vrea un test înainte de judecata finală, test care  încearcă să ne ajute să ne evaluăm adevărata identitate ca și creștini. Câteva întrebări te provocă să dai un răspuns. Cum stai cu viața ta vizavi de pretențiile Scripturii?  Ce văd oamenii în traiul tău de fiecare zi? Care este mărturia ta ca și creștin în mediul în care trăiești? Nu poți să te prezinți decât într-una din cele două ipostaze:

1. Vorbe sau fapte. /Mărturia/. Ca și creștini suntem o priveliște (un spectacol) pentru oamenii din jur. Ei sunt interesați să asculte ce spunem noi dar – mai ales – să vadă ce facem noi. Însă nu întotdeauna mărturia vorbelor seamănă cu cea a faptelor. Iată de ce Domnul Isus în concluzia la Predica de pe munte este categoric când spune: ”Nu orişicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21). Cu alte cuvinte: nu este suficient doar să vorbești, trebuie să faci. Mântuirea și viața creștină înseamnă mai mult decât cuvinte frumoase. Vorbele trebuie acoperite de acțiuni pe măsură. Este prea multă teorie în creștinismul zilelor noastre. Întotdeauna a fost așa. Oamenii se vor îndoi de spusele tale dar vor aprecia faptele tale. Religia creștină veritabilă este mai mult decât ”a zice.” Înseamnă ”a face.” Nu caritate, nici filantropie, ci fapte reale bazate pe relația ta cu Fiul lui Dumnezeu. Domnul Isus a predicat mulțimilor dar după aceea le-a dat să mănânce. Înțelegi de ce Iacov, fratele Domnului Isus strigă ca să audă toți cei care se numesc urmași ai Mântuitorului: ”Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” (Iacov 2:20). Iar vorba din popor te provocă să decizi: ”Ori vorbește cum ți-e portul; ori te poartă cum ți-e vorba!” Oprește-te și stai înaintea Lui! Apoi hotărăște să treci la fapte, astfel încât: ”Să se vadă-n a ta viață / Din iubirea lui Isus. / Fii scrisoare sfântă, scrisă / Chiar de mâna dulce-a lui Isus.” (#549 C.Ev.). Există o singură mărturie adevărată: aceea a faptelor izvorâte din credința adevărată în Domnul Isus! Asta caută Stăpânul în viața ta și a mea. Suntem la examen. Ce poți să spui?

2. Nisip sau stâncă. /Temelia/. Așa cum există două feluri de mărturii dar numai una este adevărată, tot așa există și două feluri de fundații pe care poți clădi dar numai una din ele rezistă. Ești liber să clădești pe nisipurile mișcătoare ale acestei lumi așa cum ești liber să zidești pe ”Stânca veacurilor” dar adu-ți aminte că există în calendarul lui Dumnezeu o zi numită ”ziua socotelilor” (a judecății) când va fi testată temelia pe care am clădit fiecare. Așa cum ne atrage atenția Mântuitorul: ”… pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit,şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Matei 7:24-27) . În Vechiul Testament profetul vorbește despre ”puțuri crăpate” care nu țin apa și de ziduri ”tencuite cu ipsos” care nu rezistă chiar dacă arată frumos pe dinafară. Iar Fratele Pavel ne face atenți că: ”nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.” (1Cor.3:11). În zilele care le trăim oamenii (mulți cu doctorat în teologie) încearcă să pună alte temelii pe care să construiască un sistem religios în care oamenii să se simtă bine și să fie ”politically correct” îngăduind orice numai să păstreze audiența. Nu cumva este vremea ca Domnul Isus să ia din nou biciul? Te întreb sincer dar în modul cel mai serios care este fundația pe care-ți clădești viața de pocăit: nisip sau stâncă? Cel puțin odată-n viață va veni furtuna peste tine și casa ta și va fi testată temelia pe care ai clădit. Îmi aduc aminte că am construit Biserica Betleem  din Hațeg amenajând o clădire veche ce avea un fundament superficial. A fost nevoie să subzidim și să punem fier beton solid ca acea clădire să reziste. Asta poate este și nevoia ta, iar ”Arhitectul Universului” așteaptă să-ți asigure cea mai specială asistență tehnică. Oare vei înțelege? Te vei opri să-I ceri ajutorul? Nu mai poate de dragul tău și abia aşteaptă să-L chemi. Fă-o chiar acum!

3. Nechibzuit sau înțelept. /Calificativul/. Felul în care trăiești și mărturisești precum și temelia pe care ți-ai clădit viața și slujirea ca și copil de Dumnezeu vor fi apreciate la cel mai înalt nivel și vor primi un calificativ care va fi, fie ”om nechibzuit,” sau ”nebun”(engl.) fie ”om cu judecată” sau ”înțelept.” (engl.). Așa scrie în Scriptură: ”pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată”  iar ” oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit.” (Matei 7:24,26). Nimic nu se pierde; totul este înregistrat în arhiva lui Dumnezeu. La final se va deschide ”cartea vieții” dar și ”cărțile acelea” (Apoc.2o:12). În veșnicie videoclipul cu viața ta va scoate la iveală cine ai fost și cum ai trăit cu adevărat. De aceea, fii atent la avertizarea omului lui Dumnezeu care strigă: ”O, om! … Ce mari răspunderi ai! / Tu vei pleca din lume. / Dar ce scrii azi, ce spui în grai / Ce lași prin plilda care-o dai, / Pe mulți, pe mulți mereu spre Rai / Sau Iad o să-i îndrume.” Dar te rog insistent, fii cu luare aminte și la recomandarea plină de dragoste pe care poetul o face în finalul poeziei: ”O, nu uita! … Fii credincios / Cu grijă și cu teamă! / Să  lași în urmă luminos / Un grai, un gând, un drum frumos! / Căci pentru toate ne-ndoios / Odată vei da seamă!” (Traian Dorz – O, om!). La sfârșitul Predicii de pe munte există un cuvânt care aș dori să fie adevărat și pentru tine: ”noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; (Matei 7:28). Asta ar trebui să te pună pe gânduri și să nu mai fi același ca și până acum. Nu mai trăi pe bază de aparențe. Ele înșeală și pe alții dar și pe tine. Pocăiește-te cu adevărat și trăiește la nivel de excelență. Mântuitorul merită aceasta, iar oamenii abia așteaptă să vadă că vorbirea și traiul tău s-au schimbat total. Mă rog să se întâmple chiar acum. Amin!

RUGĂCIUNE

 ”Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!” (Ps.90:17)