”Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” (Ps.19:1)

La întâlnirea de peste săptămână de la New Life folosim Cartea Psalmilor drept suport biblic pentru meditație și rugăciune. Câte unul dintre frații slujitori explică psalmul și apoi ne rugăm. Sunt cele mai frumoase întâlniri ale sfinților. Nu de mult a fost rândul meu să slujesc (relatează Pastorul Mihai Sârbu). Am ajuns la Psalmul 19 și ceea ce am primit de la Domnul o să împărtășesc cu Dumneavoastră în continuare. Este unul dintre cei mai extraordinari psalmi din Biblie prin faptul că Îl aduce în scenă pe Dumnezeu și prezintă argumente de excepție care Îl acreditează și-L onorează. M-aș bucura să putem urmări meditația împreună și să luăm aminte la mărturiile prezentate. Apoi să încercăm să concluzionăm în așa fel ca viața noastră să fie atinsă de puterea Duhului Sfânt și schimbată, iar Numele Lui să fie slăvit. Iată mărturiile:

1. Mărturia creației. Când vrei să te convingi de existența lui Dumnezeu, cel mai simplu lucru este să privești la ceea ce a creat El deoarece: ”însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.” (Rom.1:20). Doar trebuie să privești în sus și să înțelegi că așa cum un ceas are un casornicar care l-a conceput, tot așa și creația are un Creator. David este categoric atunci când explică faptul că: ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.” (Ps.19:1-2). Cum se face asta? Ia numai aminte: ”Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.” (Ps.19:3-4). Iar poetul atins de prezența cosmică a lui Dumnezeu avea să proclame: ”O, Doamne mare când privesc eu lumea, / Ce ai creat-o prin al Tău cuvânt / Și ființele ce-mpodobesc natura / Cum le-ntreții cu brațul Tău cel sfânt! / Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor / Ce mare ești, ce mare ești!” (C.Ev.#528). Ce maiestos! Galaxii și constelații, căi lactee și stele, planete și sori, microcosmos și macrocosmos, munți și câmpii, mări și oceane, nori și vânt, toate proclamă un Creator, iar numele lui nu este altul decât Dumnezeu. Mă mir că mai există ființe rebele care nu cred în El dar beneficiază de tot ce a creat. Dumnezeu există, iar creația Lui confirmă acest adevăr. Cel mai înțelept lucru ar fi să te prăbușești înaintea Lui și să-L recunoști ca Stăpîn peste toate lucrurile, inclusive peste viața ta.

2. Mărturia Cuvântului. Ciobănașul de la Betleem, cel ce stătea de strajă noaptea în câmp a avut înțelepciune să priceapă că Dumnezeu este Stăpânul Universului și că tot ce se vede și nu se vede a fost creat de El. Dar, nu numai atât! El merge mai departe și spune că: ”Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană, şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.” (Ps.19:7-8). Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Său drept mărturie că El există. O mărturie cu două valențe: mărturia scrisă și mărturia întrupată. Cea scrisă este Sfânta Scriptură, Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. ”Dictat” de Dumnezeu timp de peste o mie patru sute de ani unor oameni aleși ca să-L reprezinte, îl găsim în  șaizeci și șase de cărți având același mesaj și arătând spre o singură Persoană: Dumnezeu. Ca mărturia să fie completă: ”Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.” (Evrei 1:1-2). Este vorba de Logosul etern: ”Cuvântul (care) S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr.” (Ioan 1:14), Cel care avea să explice un adevăr capital: ”Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14:9). Suficient ca un alt poet să strige: ”Dați-mi în mână Biblia cea sfântă / În ea se află viața lui Isus. / Pentru mine-a răbdat crucea amară / Și-al sufletului vrăjmaș L-a răpus.” (C.Ev.#70). Om îndoielnic care stai la răscruce de drumuri, ascultă măcar ce zice omul lui Dumnezeu în versurile lui: ”Pentru cine vrea să creadă / Am o mie de dovezi. / Însă nu mai am nici una / Dacă tu nu vrei să crezi.” (Anonim). Dumnezeu există! Chiar El este Stăpântul, căruia Îi pasă de tine. Te iubește mai mult decât poți tu înțelege. Oprește-te și capitulează. Ia Cartea și-L vei descoperi într-un mod extraordinar în persoana Fiului Său. Deschide-ți inima și cheamă-L să intre în ea. Ce va urma după acest moment, nici nu se poate descrie. ”Mingea este în terenul tău” așa că vezi ce faci cu ea. Acceptă provocarea chiar acum.

3. Mărturia conștiinței. Ca nimeni să nu se poată dezvinovăți vreodată, Dumnezeu a făcut mărturia Lui completă. Mărturia creației și a Cuvântului sunt însoțite de mărturia conștiinței. A pus ceva înauntrul ființei umane care să-l facă atent pe om la dragostea Lui. Conștiința este definită ca fiind: ”sentimentul interior prin care omul își dă seama de binele sau de răul ce-l face;” (DEX). Exact acesta va fi și motivul pentru care Dumnezeu va face judecata finală. El: ”va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Ecl.12:14). Adevărul corect despre bine și rău aparține lui Dumnezeu; iată de ce este foarte important ca să decizi binele (sau răul) pe care-l faci în funcție de ceea ce dorește El; nu după cum judecă mintea ta îngustă. Asta l-a făcut pe psalmist să strige: ”Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.” (Ps. 19:12-13). Parafrazând mesajul omului lui Dumnezeu, el vrea să spună că tot ce dorește este ca inima lui să fie în întregime sub autoritatea lui Dumnezeu, iar cugetul,  conștiința, interiorul lui (”cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele” / Ps.19:14) să-l ajute să trăiască o viață care să-L onoreze pe El. De aceea înțelege el că mândria este inamicul ce-l poate deturna de la cunoașterea voii lui Dumnezeu și de la a  nu a avea un mod de viață care decurge dintr-o relație corectă cu El. Câtă sensibilitate și ce responsabilitate pentru un pocăit adevărat. Dar, mai ales, câtă nevoie de a avea un cuget curat într-o lume murdară și coruptă scăpată de sub control. Ani de zile am avut probleme cu fibrilația la inimă. Este un timp când inima ”o ia razna” și nu-și mai păstrează ritmul. Sunt momente când te simți sfârșit. Am întrebat pe doctori care este cauza fibrilației și a flatterului? Mi-au explicat că în asemenea situații inima nu mai ascultă de comenzile creierului și că soluția este ca ea să fie adusă din nou sub autoritatea creierului. Am acceptat intervenția care a constat din șocuri electrice și care a rezolvat problema. M-am gândit că exact așa se întâmplă și din punct de vedere spiritual. Lasă-l pe El să-ți aducă inima sub autoritatea Lui și totul va fi bine. Eu am scăpat de fibrilații. Ce faci tu? Pentru că nu se poate altfel, Cuvântul fiind clar: ”Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Înseamnă că n-ai de-ales! ”Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”(Gal.5:24-25). Rezolvă problema mărturiei vieții tale până nu e prea târziu. Grăbește-te! Parcă se aud pașii Mântuitorului!

RUGĂCIUNE

”Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.” (Ps. 19:12-13).