În urmă cu ceva timp am avut o discuție cu un domn care mi-a prezentat un ceai care, spunea el, poate vindeca aproape orice fel de durere. Dacă te doare maseaua, capul, piciorul, în cazul în care esti răcit sau ai febra, medicamentul oferă rezolvarea aproape oricărei probleme. Între timp, m-am documentat și am descoperit că nu este chiar așa. Medicamentul rezolvă multe dureri, dar nu pe toate. Chiar dacă nu s-a descoperit încă medicamentul care să rezolve toate problemele de sănătate, există totuși o carte în Biblie care se identifică cu aproape toate emoțiile, trăirile, sentimentele pe care le poate avea un credincios. Cartea psalmilor. O carte aproape de suflet, iar Psalmul 77 vorbește despre una dintre cele mai delicate stări. 

Autorul are o suferință. S-ar prea putea sa fie în trup sub forma unei boli crâncene dar cert este că durerea este atât de îngrozitoare încât nu mai acceptă niciun alt remediu omenesc ci apelează la intervenția lui Dumnezeu. Omul se roagă, se roagă… însă nu i se răspunde la rugăciune și tot așteptând rezolvarea, începe să compare starea lui actuală cu cea din trecut, începe să fie atât de frământat încât ajunge într-o stare profundă de dezamăgire. “Mă încred într-un Dumnezeu care m-a ajutat… dar acum nici măcar nu îmi răspunde.” Ai avut vreodată senzația acesta ?…că vorbești de unul singur, că la celălalt capăt al firului sună ocupat așa că ai început să compari cum ai fost în trecut cu modul în care arăți acum și iti spui: “Doamne, ai fost atât de binevoitor, am avut atât de multe experiențe frumoase cu Tine, unde ești acum când am mai mare nevoie de ajutorul Tau?” Aceasta este starea pe care o poti “simți” în primele zece versete ale psalmului când… dintr-o dată apare o rază de lumină, ceva se întâmplă în versetul 11 unde el exclamă: “Dar tot voi lăuda lucrările Domnului!!!” Psalmistul găsește speranță în mijlocul îndoielii, a frustrărilor, a dezamăgirii, a sentimentului abandonării…și ne învață și pe noi cum să o găsim:

Rememorând experiențele personale minunate avute în trecut cu Dumnezeu

“Căci îmi aduc aminte de lucrările Domnului”/ “mă voi gândi la toate lucrările Tale”/ “voi lua aminte la toate isprăvile Tale” (v.11-12)

Psalmistul și-a deschis agenda, jurnalul, însemnările făcute după fiecare eveniment în care Dumnezeu a lucrat într-un mod atât de minunat și începe să le recitească. Sunt convins că oricare dintre noi, fie că avem sau nu o suferință în trup în acest moment, am putea povesti multe realizări înfăptuite de către Dumnezeu în viața noastră. Multe lucrări minunate. De la cele mai simple, până la cele mai întortocheate, toți am avea ce relata.

O corabie poate fi purtată de valuri chiar și atunci când este în port, dacă ancora acesteia nu o leagă de o rocă sau de un recif puternic. Când treci prin astfel de momente de deznadejde, nemulțumire, emoțiile, stările sufletului te pot bate în stânga și în dreapta dacă nu ești prins în ceva puternic și anume…isprăvile, lucrările lui Dumnezeu din trecut. Ajută-ne Doamne să nu uităm cu ușurință ceea ce ai făcut Tu în viața noastră odinioară și fie ca acele trăiri alături de Tine să fie reprerul nostru.

Recunoscând atotputernicia lui Dumnezeu în istorie 

“Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care Dumnezeu este mai mare decât Dumnezeul nostru?” (v.13-14)

Psalmisul continuă și descrie modul în care Dumnezeu a scos poporul Israel din Egipt dar mai ales cum a trecut Marea Roșie. Este interesant totuși faptul că autorul vorbește despre un eveniment din istoria poporului Israel. El are o problemă personală, are o durere în picior, la spate, este anchilozat, iar el începe să descrie istoria poporului Israel.

Stiți de ce? Fiindcă Dumnezeul lui nu este unul mic, iar puterea Lui este una imensă. Dacă Dumnezeu a salvat un întreg popor de la moarte, cu atât mai mult poate salva un singur suflet. Dacă El a scos un întreg popor în număr de mai mult de un milion, nu poate El să te scoată din problema ta? Dacă El a intervenit iar armata lui faraon nu s-a putut apropia de popor, nu poate El să facă această boală să nu se mai apropie de tine niciodată? Dacă a facut un stâlp de foc și un nor ca să-i încălzească noaptea și să le țină de umbră ziua, nu poate El să te protejeze pe tine si pe familia ta? Iar dacă a spintecat El cu suflarea gurii Lui Marea Roșie astfel încât o mare mulțime de oameni au trecut ca pe uscat, nu poate El face ca tu să treci prin situația aceea delicată fără să fii “atins” de vreo săgeată a celui rău? De aceea, când te rogi amintește-ți cine este Domnul, ce a făcut pentru tine, ce face El în întreaga lume și rămâi credincios Lui.