^”Isus le-a zis: „Veniţi şi luaţi micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine eşti?“, pentru că ştiau că este Domnul.” (Ioan 21:12, NTLR)

1. Părtășie. Cuvântul acesta înseamnă ”a face parte” cuiva din ceea ce ai tu și invers, celalalt să aducă din ce are el. În sens creștin, părtășia înseamnă ceva mai mult decât ”a sta la cafea”: înseamnă o inimă deschisă și o minte liberă de orice prejudecată, o stare de intimitate și de transparență față de Dumnezeu și față de semenii tăi. Ucenicii plecaseră la pescuit dar au făcut-o de capul lor. Nu era suficient să fie pește din belșug și să fie întuneric beznă (numai așa se putea pescui pe Marea Galileei), nici să ai barcă și mreje împreună cu experiență și voință; mai lipsea ceva: prezența Domnului Isus, Cel care a făcut peștele și marea. Urmașii Lui au uitat ceea ce le spusese Maestrul cu un timp în urmă: ”despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5), iar acum experimentează pe pielea lor acest adevăr. Întâlnirea cu Cel Viu însă schimbă totul: barca se umple cu pește, iar sufletul se umple cu pace și liniște. Fii atent la reacția ucenicilor în momentul în care își dau seama ca ”Străinul” de pe țărm este Domnul: ”ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: “Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.” (Ioan 21:7). Cel Înviat nu se simte bine fără tine; te caută și dorește să-ți ofere părtășia și ajutorul Lui. Apoi scena se mută de la mare pe țărm unde părtășia devine mediul în care se manifestă dragostea de Tată a Fiului lui Dumnezeu. Ce lucru extraordinar: părtaș cu El la pescuit, apoi părtaș cu El și la masă. Așa și sună mesajul Celui Înviat din ultima carte a Bibliei: ”Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apoc.3:20). Ce zici? Cum stai la capitolul ”părtășie cu Cel Înviat?” Nu există părtășie autentică în lipsa Lui. Nu mai poate fără tine și ar face orice să te oprești și să-L bagi în seamă. Nici nu-ți dai seama cât pierzi fără El și aici dar și-n veșnicie. Dincolo de pește prăjit și pâine, părtășia de la țărmul mării înseamnă mult mai mult. Ea înseamnă și:

2. Provocare. În liniștea dimineții tăcerea este întreruptă de Domnul Isus, iar ”materialul didactic” pe care-L folosește este Apostolul Petru. Ceea ce comunică lui Petru este un mesaj valabil pentru toți urmașii Lui de-a lungul istoriei până se va întoarce. Este vorba despre slujirea la care Mântuitorul Îi provocă pe toți pocăiții. Esența slujirii este dragostea altruistă (agape) de aceea și întrebarea repetată de trei ori cuprinde expresia: ”Mă iubești?” Fratele Petru a răspuns de fiecare dată afirmativ și – probabil – așa am face fiecare dintre noi. Este imposibil să nu-L iubești pe Cel care te-a salvat de la moarte și chin veșnic. Însă Cel Înviat nu se mulțumește doar să declari că Îl iubești, ci dorește ceva mai mult: să împărtășești această dragoste cu cei de lângă tine. Ascultați cum ”distribuie” El iubirea pe care ai promis să I-o dăruiești:  “Paşte mieluşeii Mei”; “Paşte oiţele Mele”; “Paşte oile Mele”! (Ioan 21:15, 16, 17). Adică: ”ce trebuie să-mi dai Mie, dă-le lor” – vrea să spună Cel Viu. Wow! Fantastic! Relația ta pe verticală se verifică prin relația ta pe orizontală. Parcă sună la fel cu ceea ce a proclamat în camera de sus în joia mare: ”Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35). Religia Celui Înviat este religia dragostei. ”Dacă dragoste nu e, nimic nu e” spune scriitorul Marin Preda și are dreptate. Creștinismul nu s-a răspândit cu predici savante și cu evanghelizări masive, ci cu jertfă și sacrificiu până la moarte. Emblema primilor creștini era: ”au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A. 4:13). Ei trăiau ca Isus, vorbeau ca Isus, iubeau ca Isus! Cât de departe suntem de ei. Iată de ce nevoia urgentă astăzi este: ”În via lui Isus, intră să lucrezi, / Pe slabi să-i întărești, pe toți să-i servești. / Ceas cu ceas din viața ta, folosește-le / În lucru pentru Isus”. (C.Ev.#552). Sunt în jurul tău la fiecare pas. Săraci, bolnavi, orfani, văduve, singuratici care așteaptă un cuvânt de mângăiere și o mână întinsă. Alții sunt afundați în păcat și nu știu nimic despre salvarea oferită în dar. Oare chiar poți să stai nepăsător în fața atâtor nevoi? Dacă-L iubești pe Cel Înviat vei dovedi aceasta, iubindu-i pe ei. La final El îți va spune: ”ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40). Dar nu este totul. Privește și la:

3. Perspectivă. Cum se poate să realizăm părtășia cu El și slujirea la care ne-a chemat? Numai în măsura în care ne încadrăm în perspectiva  pe care Cel Înviat ne-o oferă. Finalul părtășiei de la țărmul Mării Tiberiadei este fascinant. Domnul Isus Îi explică ucenicului care va fi sfârșitul vieții lui și cum se va termina misiunea încredințată de El: ”când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.” A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu”. Apoi îl provoacă la o decizie finală când Îi spune: “Vino după Mine.” (Ioan 21:18-19). Perspectiva Celui Înviat este ”cu sens unic”: să mergi după El! Creștinismul autentic are o singură direcție: ”după Isus”! În zilele în care anticriștii și prorocii falși sunt ”pe val” este nevoie să reglăm GPS-ul nostru spiritual pe un singur traseu: ”după Isus”! Istoria creștinismului este marcată de eroi care au trăit și au mărturisit că sunt ai Lui până la capăt. Urmărește câteva secvențe: ”Matei – ucis cu sabia în Etiopia; Marcu – târât pe străzi în Alexandria /Egipt/, apoi i-au ars trupul; Luca – spânzurat de un măslin în Grecia; Ioan – pus într-o căldare cu ulei fierbinte dar a scăpat și a fost exilat în insula Patmos; Petru – răstignit la Roma cu capul în jos; Iacov – decapitat la Ierusalim; Iacov cel Mic – răstignit în Egipt, apoi trupul i-a fost tăiat în bucăți cu ferestraul; Filip – spânzurat de un stâlp în Frigia; Bartolomeu – a fost jupuit de viu în Armenia; Andrei – răstignit pe o cruce și a predicat ucigașilor până când a murit; Toma – a predicat în Parția, Persia și India. Străpuns cu lancea în Coromandel/India/; Iuda – omorât cu săgeți; Matia – împroșcat cu pietre, apoi decapitat; Barnaba – împroșcat cu pietre de către evrei la Salonic/Grecia/; Pavel – decapitat de către Nero la Roma; (Petru Popovici – Graiul martirilor crestini din primele veacuri). Ce zici: accepți provocarea? În zile când teroriștii musulmani omoară creștinii ”în serie” (ieri 27 Martie, 2016 în zi de Paști au fost omorâți peste 65 de creștini în Pakistan) ești gata să mergi ”după Isus”? Fii atent la ce te-așteaptă dacă rămâi alături de Cel Viu: ”În urmă-i lumea, nainte-i crucea. / În urmă-i lumea, nainte-i Isus. / În urmă-i lumea, nainte-i cerul. / Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi”. (C. Ev. pe note #342). Finalul este glorios și merită să strigi din toată inima: ”Sunt aici la dispoziția Ta / Cheamă-Mă, Te voi asculta”!(Anonim). Cel Înviat așteaptă să răspunzi la provocarea Lui chiar acum! Amin.

RUGĂCIUNE

”Iată-mă! Trimite-mă”! (Isaia 6:8)