”Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. ” (Ioan 1:14)

 ”Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14:9)

Un băiețel stătea în fața fotografiei tatălui său care era plecat de mai mult timp, iar apoi s-a întors spre mama lui și i-a spus gânditor: ”Aș vrea ca tatăl meu să iasă din fotografie.” La Nașterea Domnului Isus, Tatăl nostru din Cer iese din tablou și vine să se întâlnească cu noi în persoană. Dumnezeul impersonal devine om și trăiește printre noi ”plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14) ca să ne înțeleagă și să ne reprezinte. Privind la Fiul lui Dumnezeu înțelegem că El a venit în lumea noastră să ne descopere câte ceva din existența nemărginită a Dumnezeului măreț și sfânt, Cel care stă pe tron și conduce Universul. Haideți să mergem la iesle și, privind la Pruncul Isus să descoperim frumusețea și inima plină de dragoste a Creatorului care intră în spațiu și timp ”să se nască și să crească, să ne mântuiască.” El plătește prețul suprem ca să răscumpere ființa umană din pierzare și moarte. Sărbătoarea Nașterii ne revelează:

1. Portretul lui Dumnezeu. Când ne gândim la Dumnezeu nu putem decât să o facem în termeni spirituali. Nu există nici o ”poză” cu imaginea fizică a Creatorului. El este Duh și trebuie perceput pe alte coordonate. Când Filip cere să-l vadă pe Tatăl, Domnul Isus răspunde foarte simplu:  ”Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14:9). Adică urmărește să descoperi în portretul Domnului Isus calităţile Tatălui: dragoste desăvârșită, adevăr, bunătate, înțelepciune, permanență, lumină, calea, adevărul și viața,  sfințenie, autoritate, pace deplină, credincioșie, viață veșnică, iar lista ar putea continua. Priviți la ”rezumatul” pe care-L prezintă chiar Domnul când proclamă că: “Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat …”(Exod 34:6-7). Așa cum privesc la raza de soare și văd în ea o frântură din vastul soare, tot așa privesc la caracterul și viața lui Isus și înțeleg cum este caracterul lui Dumnezeu. S-a născut ca să ni-L prezinte pe Tatăl și să ne provoace la o trăire demnă de identitatea pe care-o avem, aceea de copii ai lui Dumnezeu. Oare se vede în viața ta chipul Domnului Isus? Dar în familia ta și-n relațiile tale? Întrebările acestea te invită la meditație sinceră și la o ajustare de imagine care să semene cu cea a Tatălui.

2. Perspectiva lui Dumnezeu. Când Tatăl a hotărât să-L trimită pe singurul Lui fiu să se nască, El a avut un scop măreț: ” …  atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” ((Ioan 3:16). Un singur copil a avut Dumnezeu și pe-acesta L-a trimis misionar pe planeta numită pământ. Aici, unde m-am născut și eu dar și tu, condamnați la moarte veșnică din cauza păcatului. Judecata lui Dumnezeu cerea pedeapsă; dragostea Lui cerea o jertfă fără cusur. Dar nu se găsea nimeni care să împace dreptatea lui Dumnezeu cu dragostea Lui. Cu inima zdrobită  Creatorul a creionat un plan de salvare a rasei umane care începea într-o iesle și se termina pe o cruce. Eroul care avea să ducă la îndeplinire decizia Cerului a fost însuși Domnul Isus. Așa s-a născut Crăciunul, eveniment care revelează perspectiva salvării omenirii de la pierzare eternă. Când vorbim de iesle ne gândim la cruce. La prețul suprem plătit în locul nostru. Nu-i glumă! N-ai dreptul să sărbătorești oricum Nașterea Mântuitorului. Dincolo de cadouri, lumini multicolore, mese îmbelșugate și colinde există ceva solemn în esența sărbătorii: un Fiu de Dumnezeu  cu o misiune extraordinară. Oprește-te și gândește la șansa și la beneficiile care decurg dintr-o relație corectă cu El.

3. Pretenția lui Dumnezeu. La investiția fără egal a lui Dumnezeu, El are o pretenție sinceră. Așa cum la Crăciun ”a ieșit din fotografie” în persoana Fiului Său ca să trăiască printre noi și să să ni-L arate pe Tatăl, tot așa pretinde ca și  eu să ies din imagine și să las ca oamenii să-L vadă în mine pe Domnul Isus. Să fiu un mesager al Crăciunului. Logosul Crăciunului trebuie să se întrupeze în mine, iar eu trebuie să devin Cuvântul făcut trup; să devin un Crăciun în miniatură. Nu doar odată pe an, ci în fiecare zi, 24/7. Urmăriți statutul și autoritatea pe care Dumnezeu ne-o acordă în calitate de urmași ai Domnului Isus: ”Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos”(2Cor.2:20), adică ”ambasadori extraordinari și plenipotențiari ai lui Dumnezeu în această lume. În altă parte Scriptura întărește cele spuse mai sus când proclamă că: ”Voi sunteţi epistola noastră … cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos.” (2Cor.3:2-3). Ce onoare dar și ce responsabilitate. Să înțelegi care este misiunea ta și a generației tale și să împlinești pretenția lui Dumnezeu pe acest pământ. Asta se numește pocăință. Iar evanghelizarea lumii este misiunea pocăiților. Arunc mingea în terenul tău. Vezi ce faci cu ea deoarece timpul s-a scurtat. Domnul Isus revine cu răsplata. Ridică-te și apucă-te de lucru. Vei avea Sărbători Fericite ca niciodată!

RUGĂCIUNE

 ”Doamne, ajută-Mă să trăiesc ca și creștin și să mărturisesc în așa fel ca oamenii să te vadă pe Tine în viața mea și să se pocăiască. Amin!”

NOTĂ: Am folosit termenul laic al sărbătorii pentru o înțelegere mai ușoară (mai ales de către cei nemântuiți) a mesajului dar ori și unde apare cuvântul Crăciun el înseamnă Nașterea Domnului.