1Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generații la rând.

2Înainte ca să se fi născut munții, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea, din veșnicie până în vecie, Tu ești Dumnezeu.

3Tu întorci pe oameni în țărână, spunându-le: „Întoarceți-vă, fii ai omului!“

4Da, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopții.

5Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineața.

6Deși răsare dimineața, ea trece iute, așa încât seara este veștejită și se usucă.

7Suntem mistuiți de mânia Ta și îngroziți de furia Ta.

8Ai pus vina noastră înaintea Ta și ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feței Tale.

9Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noștri se sfârșesc repede, ca un geamăt.

10Deși anii noștri ajung la șaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulți dintre ei suntnumai necaz și trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.

11Cine cunoaște însă tăria mâniei Tale și teama pe care o insuflă furia Ta?

12Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înțeleaptă!

5Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus,

6Cel Ce, existând în chip de Dumnezeu, n-a considerat că a fi egal lui Dumnezeu este un lucru ce trebuie apucat,

7ci S-a golit de Sine, luând chip de rob și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om;

8S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce.

9De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,

10pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi din cer, de pe pământ și de sub pământ,

11și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.