5. “Copii”, le-a zis Isus, “aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: “Nu”.
6. El le-a zis: “Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.”

10. Isus le-a zis: “Aduceţi din peştii, pe care i-aţi prins acum.” (Ioan 21:5-6,10)

Mesajul acestei meditații îmi aduce aminte de anii pe care i-am petrecut la Hațeg alături de fratele Petrică Dugulescu. Era o plăcere să asculți Evanghelia predicată de dânsul. Mesajele erau simple și ușor de înțeles și de ținut minte. Aveau, însă o încărcătură spirituală de excepție. După ce ascultai mesajul erai alt om. Încerc să împărtășesc gândurile care urmează. E tot ce mi-am adus aminte dintr-o predică despre înviere de acum câțiva zeci de ani. Mi-au fost mie de folos și mă rog să-ți fie și ție. Analizăm împreună cele trei verbe rostite de Domnul Isus cel viu pe malul Mării Tiberiadei într-o dimineață specială pentru ucenicii ce se întorceau din larg cu barca goală. Care sunt ele și care este semnificația lor? Urmărește și vei înțelege.

1. Aveți? Este o întrebare firească. După o noapte petrecută în larg era normal ca ucenicii să aibă pește în barca lor. Erau pescari de performanță (Petru a făcut o pescuire demnă de Cartea Recordurilor când a prins peștele cu banul în gură) și aveau tot ce trebuie pentru un pescuit de succes. Era și timpul cel mai potrivit. Numai noaptea se putea pescui în Marea Tiberiadei din cauză că apa era foarte limpede și ziua nu aveai nici o șansă. Obosiți și apăsați de nereușită ucenicii sunt surprinşi să întâlnească pe țărm tocmai pe Stăpânul Universului. Îi aștepta să-I încurajeze și să le aducă aminte că n-a uitat de ei și de nevoile lor. Nu I-a abandonat. Încă avea de gând să le poarte de grijă. Întrebarea “aveţi ceva de mâncare?” demonstrează că inima Celui Viu bătea pentru urmașii Lui și că toate nevoile lor le-a luat supra Lui. Avea să declare public înainte de înălțare: ”Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:20). În anul 2014 putem spune cu toată convingerea că n-a mințit și că Își ține Cuvântul și astăzi. Indiferent de situația prin care treci, adu-ți aminte că Îi pasă de tine. ”Purtat-a pe umerii Lui povara lumii/El poate lua chiar acum povara ta” spune mesajul unui imn creștin. Nu mai poate de dragul tău. Abia așteaptă să-Ți facă bine. Trebuie doar să faci ce au făcut ucenicii: să fii sincer și să recunoști că ai nevoie de El în barca vieții tale.

2. Aruncați. Este cel de-al doilea verb din discuția Mântuitorului cu ucenicii. Le cere să facă un act de curaj și de credință: să arunce mreaja în partea dreaptă a corăbiei cu asigurarea că vor găsi pește. Hmmm! Cam greu să faci asta. Tocmai am spus că erau pescari experimentați și că – logic – era imposibil să prinzi pește în timpul zilei. Dar au acceptat provocarea și minunea s-a produs împotriva tuturor evidențelor: ”Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.” (Ioan 21:6). Mesajul acestei întâmplări este valabil pentru toți urmașii Celui Înviat în cursul istoriei: ”despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5). Au plecat la pescuit în noapte și de capul lor și n-au prins nimic. Acum au aruncat mreaja la porunca Celui ce a făcut peștii și care a știut unde se află și barca s-a umplut. Foarte simplu! Poți să trăiești după mintea ta, fără să-L bagi în seamă și viața ta va fi o tragedie. Sau poți să trăiești în dependență totală de El și viața ta va fi o viață de biruință și de împlinire. Tu alegi felul în care îți vei continua traiul pe acest pământ. Recomand să alegi propunerea Lui. Eu am ales să trăiesc prin credință și sunt fericit. Nu este ușor dar este benefic și se verifică 100%. Primește provocarea și aruncă mreaja chiar acum!

 3. Aduceți. Narațiunea continuă cu o descriere interesantă: ”Când s-au pogorât pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.” Masa era deja pregătită. Dar înainte ca să-I invite la mâncare le cere să aducă și din peștii lor: “Aduceţi din peştii, pe care i-aţi prins acum.” (Ioan 21:9-10). Eu aș fi protestat și L-aș fi întrebat pe Domnul Isus: ”De ce ne-ai mai chinuit să aruncăm mreaja dacă deja Tu aveai pregătit totul?” Nu este nici o greșeală în modul de acțiune al Mântuitorului. Ucenicii trebuiau să învețe o lecție practică valabilă pentru toți slujitorii Lui din toate timpurile: Dumnezeu ne cere să fim părtași cu El în slujire. El Își face partea Lui, iar noi trebuie să ne facem partea noastră. Doar atunci totul e complet și poate începe prânzul. Toată lucrarea lui Dumnezeu se desfășoară pe două planuri: al Lui și al nostru. Pe pocăiții din Filipi Apostolul Pavel îi laudă ”pentru partea, pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.” (Fil. 1:5). Privind la ”prânzul din Cer” înțelegem că doar cei care vin cu peștii lor vor fi părtași la ceea ce a pregătit El. Asta ar trebui să te pună pe gânduri. Câți pești ai pescuit pentru Cer? Cu ce te prezinți la ”Sărbătoarea sărbătorilor?” Ce-ai adunat până acum în barca vieții tale? Tulburător dar suficient ca să te apuci de treabă. Timpul s-a scurtat. Domnul Isus o să apară din nou pe țărm să te întâmpine. Vino și dă-I voie să facă ce trebuie în viața ta și în familia ta. Apoi în adunarea la care mergi.

RUGĂCIUNE

 Mulțumim Tată din Cer că N-ai uitat nimic. Nici măcar faptul că ucenicii se întorceau din larg cu barca goală. Mulțumim că L-ai înviat pe Fiul Tău ca să ne poarte de grijă și să ne învețe cum să fim parteneri la lărgirea Împărăției. Avem nevoie de înțelepciune și putere ca să facem tot ce ne-ai învățat. Te rog să ne-o dai chiar acum. Amin.