” … în vremuri ca acestea … ” (Amos 5:13)

După o confruntare dură cu autoritățile comuniste pastorul și poetul creștin Petru Dugulescu inspirat din Psalmul 11 a scris poezia ”Sunt vremi” în care mărturisește: ”Sunt vremi când temeliile se surpă / Și stâlpii lumii noastre-s clătinați; / Când răul înălțimile uzurpă, / Când ne simțim mințiți și înșelați, / Când ce-am clădit prin ani cu osteneală, / Vedem cum într-o clipă-i prăbușit. / Și ne-ntrebăm atunci cu îndoială: / Ce poate face cel neprihănit?” Exact aceleași frământări le are și împăratul David în Psalmul 13. Trece prin situații de neexplicat, pune întrebări la care încă nu are răspuns, se confruntă cu oameni și evenimente potrivnice dar termină biruitor și înalță un imn de slavă Celui Prea Înalt care I-a făcut mult bine. Meditația aceasta este pentru tine. Poate chiar acum ești în mijlocul unor situații limită pentru care încă nu ai explicații și aștepți răspuns la atâtea enigme ce se întâmplă în viața ta și în jurul tău. Este numai un segment din existența ta dar nu se termină totul aici. Privește la felul în care se succed vremurile în viața lui David și învață să ai perspectiva omului lui Dumnezeu pentru viața ta și viitorul tău.

1. Vremea întrebărilor. Câteodată experimentezi situații ca și ”Fratele Iov”  pe grămada de gunoi: ”Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:26). Nimeni nu poate să-ți explice ce se întâmplă, iar mintea  ta este asaltată de avalanșe de întrebări fără răspuns. Fii atent la David care – se pare era urmărit de Saul ca să-l omoare – câte întrebări îi adresează lui Dumnezeu: ”Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?” (Ps. 13:1-2). Laimotivul întrebărilor lui David este: ”Până când?” Iar ecoul nu făcea altceva decât să amplifice strigătul. Întrebări fără răspuns. Se pare că Dumnezeu a uitat de tine și te-a abandonat. Tragic și dureros. Cunoști toți psalmii și toate versetele din Scriptură în care Dumnezeu promite să asculte strigătul celui nevoiaș și să răspundă dar nu se întâmplă nimic. Când – după patru sute de ani – se părea că Dumnezeu a abandonat poporul Său și a uitat de evrei în Egipt, abia atunci s-a întâmplat minunea și a venit izbăvirea. Istoria se repetă în perioada dintre cele două testamente ale Bibliei. Timp de patru secole – de la Maleahi la Ioan Botezătorul – se parea că Dumnezeu tace dar – de fapt – acesta a fost timpul în care a pus în scenă cel mai extraordinar plan de răscumpărare a omenirii din păcat și din moarte. Slujitorul lui Dumnezeu scrie din tunelul întunecos al închisorii: ”De ce ades mi-e dat pe cale / Să-ndur dureri de fel și fel! / De ce-s lovit adesea oare? / Eu nu-nțeleg dar știe El.” (S.Cure – De ce așa). Întrebări peste întrebări la care răspunsul întârzie să vină. Nu știu să-ți explic de ce dar un lucru este cert: Dumnezeu este exact în același loc ca și în ziua în care Singurul Lui Fiu a fost atârnat pe cruce. Cel mai mare faliment din univers a fost transformat în cea mai mare victorie posibilă sub soare. Tu cel cu ochii înlăcrimați, nu dispera! Regele este pe tron pentru totdeauna și a auzit strigătul tău. Acum pregătește surpriza vieții tale. Așteaptă numai cu răbdare! Chiar dacă vine:

2. Vremea confruntărilor. Fără să primescă răspuns, omul lui Dumnezeu rămâne pe baricade și continuă dialogul cu Tata din Cer: ”Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii, ca să nu zică vrăjmaşul meu: “L-am biruit!” Şi să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin.” (Ps.13:3-4). Nu deznădăjduiește, ci rămâne statornic și credincios Stăpânului său. Înțelege că viața este o sumă de confruntări zilnice și de bătălii spirituale în două direcții: în SUS cu ”vrăjmaşul” (diavolul) dar și pe orizontală cu ”potrivnicii” (dușmanii) care dădeau târcoale să-l nimicească. Lucrurile nu s-au schimbat deloc; bătălia spirituală este parte din viața de urmaș al Domnului Isus. Iată de ce apelul apostolului la înțelegerea acestei realități este categoric: ”Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Ef.6:11-12). Suntem și rămânem în război spiritual 24/7, iar Dumnezeu nu are alte metode de a birui decât să ne pună la dispoziție ”garderoba” numită: ”puterea tăriei Lui.” (Ef.6:10). Exact cum afirma cineva că: ”Eu și cu Dumnezeu formăm majoritatea” (Anonim). Iar poetul întărește acest adevăr proclamând cuvintele: ”De ce să mă tem, ce să mă-nfrice! / Când mă  las pe brațul Domnului. / Domnu-I aproape am pace dulce. / Când mă las pe brațul Domnului.” (C.Ev. # 588). Odihnește-te pe brațul Lui chiar și când furtuna vine spre tine. În Octombrie 1990 medicii din Franța mi-au spus categoric: ”nici o șansă de viață.” Mărturisesc însă că n-am avut în viața mea mai multă pace și liniște ca în dimineața zile de 24 Octombrie 1990 când am intrat în sala de chirurgie cardiovasculară de la ”Spitalul Sf. Iacov” din orașul Becanson. Dupa mai bine de 25 de ani proclam și eu împreună cu omul lui Dumnezeu din vechime acest adevăr incontestabil: ”Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure?” (Iov 34:29). Oprește-te din alergare și relaxează-te în prezența Regelui. Este gata să lupte alături de tine ca să-ți aducă pacea de care ai nevoie. Pentru că mai urmează o vreme:

3. Vremea cântărilor! Vă mai amintiți cum începe Psalmul 13? Cu o avalanșă de întrebări la care nu se întrezărește nici o rezolvare. Ba, mai mult! Omul lui Dumnezeu rămâne în bătălie pe verticală și pe orizontală. Frumusețea stă în felul în care se încheie mesajul psalmului: ”Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale:  cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!” (Ps.13:5-6). Nu are răspuns, iar bătălia e în toi dar omul lui Dumnezeu trăiește prin credință și cântă din toată inima pentru că că este beneficiar al mântuirii Lui. Asta e tot. Aleluiaaaaaaaaa! Slavă Lui! Exact ca și Habacuc în timp ce era îngrozit de anunțul lui Dumnezeu cu privire la națiunea lui Israel: alege să trăiască prin credință și să mărturisească: ”eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Hab.3:18). În miez de noapte, bătuți măr și cu picioarele în butuci, inchiși în celula de maximă siguranță a închisorii din orașul Filipi Pavel și Sila: ”se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu” (F.A. 16:25). Cântări de laudă nu de jale. Așa au ales ei să facă în încercarea prin care treceau. Ce a făcut Dumnezeu? Este istorie deja: ”Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (F.A. 16:26). Este vremea cântărilor deoarece se apropie izbăvirea. Sus privirea! Lasă inima să cânte și fă să știe și dușmanii tăi că ești ”proprietatea lui Dumnezeu” și că cel rău va fi zdorbit sub picioarele Lui. În final te invit să fi atent la mesajul poetului care a cunoscut din plin confruntarea, teroarea și temnița comunistă. Iată îndemnul lui: ”Învaţă de le greier, când singur eşti să cânţi, / Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi. / Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei, / Şi du-te la furnică să vezi povara ei.” (Traian Dorz – Învață de la toate). Suficient ca să te ridici și să pornești mai departe. Nu mai este mult și vom cânta împreună ”o cântare nouă” la cea mai extraordinară sărbătoare din Univers: Nunta Mielului. Este pe cale să începă. Doresc să ne întâlnim: ”L-acele țărmuri dincol‘ de râu…” (C.Ev.#468).  Împreună cu sfinții și cu Mântuitorul! Ce zici?

RUGĂCIUNE

”Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Ps. 4:8)