“Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4:19).

”Tu vino după Mine!” (Ioan 21:22)

Primul weekend din Septembrie marchează în calendar Labor Day sau Ziua Muncii. Este un weekend lung în care oamenii călătoresc. Pentru pocăiții români din America și Canada este vremea convențiilor. Atât creștinii baptiști, cât și cei penticostali se adună timp de 3 zile să se închine lui Dumnezeu și să aibă părtășie unii cu alții. Este un timp benefic atât pentru trup, cât și pentru suflet. Se deapănă amintiri, se întâmplă surprize plăcute și au loc întâlniri cu ființe dragi pe care nu le-ai văzut de mult timp. Dar cel mai important lucru este că pocăiții sunt provocați la sfințire și trezire și la un timp de reflecție și rededicare pentru Dumnezeu și lucrarea Lui. Dacă mergi la convenție și ești sincer, timpul acela va fi un câștig adevărat. Vă invit să urmărim o secvență pe care am numit-o ”Convenția de la Marea Tiberiadei.” Este vorba de întâlnirea pe care Domnul Isus a avut-o cu ucenicii după o noapte de pescuit când s-au întors cu barca goală. Ce i-a învățat și cum le-a direcționat El viața reprezintă principii care rămân valabile cât va străluci Soarele pe cer. Întrucât la orice convenție se discută despre slujire, haideți să vedem câteva din valorile slujirii adevărate.

1. Provocarea slujirii. Domnul Isus folosește situația de faliment în care se găseau ucenicii ca să-I direcționeze spre scopul adevărat al slujirii. Fără pește și cu barca goală reprezintă o scenă dezolantă:”Au ieşit, şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.”(Ioan 21:3). Dar a apărut Domnul Isus, minunea s-a produs și binecuvântarea a luat locul dezastrului. Aveau pește din belșug:  ”n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.”(Ioan 21:6). Asta-i slujirea: să ai pește. Dar ca să fi un pescar de succes nu este suficient să ai barcă și unelte. Nu-i destul să ai permis de pescuit și să pleci în timpul potrivit și la locul unde marea e plină de pește. Este nevoie să-L ai și pe Cel ce a creat peștii cu tine în barcă. După ce Îți umple barca cu pește Domnul Isus ridică ștacheta și te invită să fi pescar de oameni: “Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4:19). Asta-i provocarea slujirii: să fi pescar de oameni. Să faci prioritate din salvarea oamenilor de la moarte veșnică. El se obligă să te califice; tu trebuie doar să mergi după El. În care barcă îți duci existența: în cea a lucrurilor materiale sau în cea a valorilor spirituale? Ce pescuiești: bogății sau suflete?

2. Puterea slujirii. De unde vine puterea pentru slujire? Care este sursa la care trebuie să ne raportăm? Urmăriți mesajul ucenicului iubirii: ”După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” “Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, “ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: “Paşte mieluşeii Mei.” I-a zis a doua oară: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” “Da Doamne”, I-a răspuns Petru, “ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: “Paşte oiţele Mele.” A treia oară i-a zis Isus: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: “Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: “Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: “Paşte oile Mele!” (Ioan 21:15-17). Sursa de putere pentru orice slujire și pentru orice slujitor este iubirea. Dragostea de Dumnezeu generează dragoste de oameni. Relația mea cu Dumnezeu se măsoară prin relația cu semenii mei. Cam asta vrea să-i spună Domnul Isus lui Petru: ”dragostea care ai făgăduit că mi-o dai Mie, dă-le-o lor: mielușeilor, oițelor și oilor Mele.” Exact ca și cu tramvaiul: nu merge pe șine (în plan orizontal) decât numai după ce a fost cuplat la rețeaua de înaltă tensiune (în plan vertical). Când te-ai pocăit ai mărturisit că Îl iubești pe Domnul Isus până la capăt. Cum mai stai cu dragostea ta față de EL? Dar față de semenii tăi? Te cunosc mielușeii? Dar oițele și oile?

3. Prețul slujirii. După ce ai înțeles esența slujirii și te-ai cuplat la sursa de putere trebuie să mai faci un lucru: să fii gata să plătești prețul slujirii. Urmărește cum se încheie convenția de la Marea Tiberiadei: ”Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.” A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: “Vino după Mine.” (Ioan 21:18-19). Rezoluția convenției de la malul mării este ”Vino după Mine!” Acesta-i prețul ce trebuie plătit: să mergi după Domnul Isus. Nu după oameni sau după mulțimi, nici după lideri sau biserici ci numai după El!  Un drum cu sens unic așa cum scrie și Fratele Traian Dorz în poezia ”Ia jugul lui Hristos”: ”Ia crucea ta și-I mergi pe urme,  / Tăcând și mulțumind ca El! / Iubește, roagă-te și rabdă, / Urmând dumnezeiescu-I fel. / Hristos cel sfânt te va cunoaște /  Nu după numele ce-ți spui /  Ci, după ranele-ndurate, /  Sub crucea ta, sub crucea Lui… ” Zilnic agențiile de știri anunță despre creștini care sunt închiși și torturați. Acum lucrurile acestea se-ntâmplă în alte părți ale lumii. Mâine s-ar putea să ajungă aici. Oare chiar ești pregătit să plătești prețul? Gândește bine. Eu mi-am făcut datoria să te înștiințez ca să nu fii surprins în ziua aceea.

RUGĂCIUNE

”Toarnă, deci asupra noastră, /  Focul Duhului Tău Sfânt, / Ca din noi El să prefacă / Martori vii pe-acest pământ. / Isuse eu doresc / Inima să-Ți dăruiesc.”