“Nu vă înţepeniţi grumazul, ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la sfântul Lui locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi.” (2Cr.30:8)

Versetul de mai sus reprezintă o secvenţă din istoria poporului lui Dumnezeu în timpul împăratului Ezechia. A ajuns împărat la 25 de ani şi a fost animat de Duhul Domnului să aducă trezire în popor. A deschis uşile Casei Domnului şi a făcut curăţenie în Sfântul Locaş. Apoi a pregătit preoţii şi leviţii, iar aceştia la rândul lor au pregătit poporul pentru a restabili “rânduiala lui David” în Casa Domnului. Când totul a fost gata s-a făcut serbarea de rededicare a slujirii la Templu, iar apoi a fost stabilit calendarul evenimentelor şi s-a decis să fie înştiinţat tot poporul cu privire la prăznuirea Paştelor care “de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris.” (2 Cr.30:5). Au trimis alergători în tot Israelul cu un mesaj provocator, tot poporul fiind invitat la Ierusalim pentru sărbătoare. Mesajul cerea poporului să dea mâna Domnului şi să vină la Sfântul Locaş ca să-I slujească. De ce să dea mâna Domnului? Ce semnificaţie are această cerere?

1. Mâna prieteniei. Primul lucru pe care îl faci când te întâlneşti cu un cunoscut este acela că-i întinză mâna, recunoscând în persoana lui pe prietenul tău. Este un semn de stimă şi preţuire la adresa cuiva drag. Îmi aduc aminte că în iarna anilor 1971-72 eram în spitalul studenţesc din oraşul Harkov din fosta Uniune Sovietică. Acolo am primit cuvintele unei cântări, care mi-au marcat viaţa şi care spun în felul următor:” O viaţă-ntreagă am căutat/Un prieten bun dar n-am aflat. /Să-I spun durerea ce o am/şi pacea care o doream… Dar cineva mi-a spus aşa/prieten bun e Mesia. /Oricât în lume-ai căuta/prieten mai bun nu ai afla.”/ Refrenul cântării proclamă în modul cel mai clar numele acestui prieten:” Isus, Prieten adevărat/cu sângele Tău M-ai slavat. /M-ai curăţit de orice rău/să pot purta numele Tău”. El este prietenul meu cel mai scump şi apropiat care nu m-a minţit şi nu m-a trădat niciodată; nu mi-a făcut nici un rău şi nu m-a abandonat. Este lângă mine 24/7 şi mâna mea este în mâna Lui străpunsă pe cruce. Este “turnul meu de scăpare şi locul meu de adăpost”, este tot ce am mai scump. Dar tu? El stă cu mâna întinsă şi aşteaptă şi-I întinzi mâna ta şi să accepţi prietenia Lui. “Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” (Ioan 15:14). Asta e toată filozofia relaţiei cu Domnul. Îl primeşti sau Îl respingi!

2. Mâna împăcării. Eram prin clasa a treia sau a patra. Într-o zi învăţătoarea a aflat că eu nu vorbesc cu unul din colegi şi că suntem certaţi. La ora amiezii toţi copiii au plecat acasă de la şcoală, iar eu şi cu colegul meu (tot Mihai îl chema) am rămas închişi în clasă. “O să staţi aici până vă împăcaţi!” ne-a spus învăţătoarea. A trecut o oră, două, trei şi… nimic. Ne era foame, iar părinţii nu ştiau ce s-a întâmplat cu noi. Învăţătoarea a venit şi văzând că nu ne-am împăcat ne-a lăsat pe mai departe închişi. Pe la orele 5 după masă a venit din nou şi ne-a explicat că nu este frumos să fim certaţi şi că trebuie să ne împăcăm. La sfatul ei plin de dragoste am decis să o ascultăm şi ca semn al împăcării noastre a trebuit “să dăm mâna” unul cu celălalt. Sunt mai bine de 50 de ani de atunci dar nu ne-am mai certat nici odată. Poate ai fost prieten cu Domnul, însă L-ai întristat prin purtarea ta şi acum El este supărat. Trebuie să te împaci cu EL şi să-I dai mâna ca semn al rezolvării litigiului. În ziua de 17 Martie 1974 am mărturisit public pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor personal. Păstorul care m-a însoţit în apa botezului mi-a lăsat două verste ca motto pentru acea zi. Primul este cel de la Iov 22:22:” Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” Sunt fericit cu Dumnezeul meu şi am primit pace. Nici nu-mi trebuie mai mult. Eu mi-am rezolvat problema vieţii mele. Dar tu? Întinde mâna chiar acum.

3. Mâna salvării. Meditaţia din această săptămână poartă amprenta experienţelor personale. Într-o vară eram “la scăldat” cu mai mulţi copii din sat. Cărbunari (localitatea unde am văzut lumina zilei) este un sat de munte şi ca să putem face baie vara trebuia să mergem 7-8 kilometri până la râul Nera. Ce copilărie fericită am avut. Numai că în ziua aceea ne jucam prin apă şi eram călare pe un buştean cu care “navigam” prin apă. La un cot al râului ne-am răsturnat şi unul din copii care nu ştia să înoate a fost luat de curent şi prins în “vârtej”. Se scufunda şi se ridica până când unul dintre copiii mai mări a sărit de pe mal şi l-a apucat de mână, trăgându-l afară din apă şi salvându-l de la înec. Ce experienţă am trăit. S-a făcut linişte şi nimeni n-a mai încercat “aventura” cu buşteanul pe apă. Prietenul meu a fost salvat pentru că a dat mâna celui care a sărit în apă ca să-l apuce şi să-l tragă afară. Povestea aceasta este a fiecăruia dintre noi. Ne naştem “condamnaţi la moarte”. Aşa scrie Cuvântul la Romani 3:23: “Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Câteva capitole mai departe este scrisă şi sentinţa pentru fiecare om care s-a născut vreodată pe pământ:“plata păcatului este moartea.” (Rom. 6:23). Sinistru! Dar nu acesta este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu. Versetul dinainte continuă:“dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Aleluiaaaaaaaaaa! Trăiască Domnul în veci! El ne-a întins mâna şi ne-a salvat. Milioane, milioane! Şi încă nu s-a oprit. Vrea să fi şi tu salvat de la moarte veşnică. Mâna Lui e unică. Nu se poate confunda. Are urme de cuie. Versetul de aur al Bibliei explică felul în care poţi fi salvat de la iad. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. “(Ioan 3:16). Dumnezeu nu poate fi acuzat că ar am mai fi trebuit să face şi altceva. El şi-a făcut partea 100%. E rândul tău. Ce mai aştepţi? Cel de-al doilea verset dăruit mie în ziua botezului spune:“Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Prov.17:17). Eu am încercat şi sunt fericit. Acum e rândul tău. Ce vei face? Mă rog ca să întinzi mâna ta chiar acum şi să o aşezi în măna Lui. Vei experimenta “tone” de fericire aici pe pământ (împreună cu încercări) şi viaţa veşnică alături de El în raiul Lui. Garantat 100%.

RUGĂCIUNE

Domnul meu şi Dumnezeul meu! Ce măreţ eşti şi plin de dragoste. N-ai avut linişte la tronul tău până când nu ai găsit soluţia salvării noastre din păcat şi din moarte veşnică. Îţi mulţumim pentru Domnul Isus care a murit pe cruce în locul nostru şi ne-a răscumpărat, devenind astfel copiii Tăi. Mulţumim că ne-ai întins mâna şi ne-ai dăruit pacea Ta. Suntem fericiţi împreună cu Tine dar mai avem o dorinţă. Să te înduri şi de cei dragi ai noştri care sunt pierduţi în lume fără de Tine. Rămâi, te rugăm cu mâna întinsă ca să-I apuci pe toţi cei pentru care ne rugăm Şi nu numai pe ei. Şi pe fiii risipitori din adunări. Adu împăcare şi salvare pentru cât mai mulţi şi rămâi prietenul celor care te-au găsit. Amin.