“Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: “Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!”  Au adus o piatră, şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.” (Daniel 6:16-17)

Unii ajung la porci din cauza păcatului; alții ajung la lei din cauza vieții trăite după voia lui Dumnezeu și spre slava Lui. Amândouă situațiile reprezintă ocazii favorabile de a beneficia de mila și îndurarea Stăpânului. În această meditație privim la Daniel, un erou care-l mărturisește pe Dumnezeu într-o situație limită. Istoria lui este foarte bine cunoscută. Numele lui înseamnă ”Dumnezeu este Judecător,” ”Judecătorul meu este Dumnezeu,” ”Judecătorul lui Dumnezeu.” (Stîncă Nicoară – ”Dicționar biblic de nume proprii și cuvinte rare”). Faima lui este confirmată pe deplin de modul în care răspunde la provocările vieții. Numele lui este ”acoperit” de viața pe care-o trăiește. Ce onoare! Dar și ce responsabilitate pentru un copil al lui Dumnezeu. Să porți numele Lui și să rămâi statornic chiar și atunci când ți se cere să plătești prețul suprem. Sunt câteva teste pe care Daniel le trece cu brio și care definesc caracterul lui. M-aș bucura să ai răbdare și să urmărești mesajul gândind la faptul că viața de credință îți oferă ocazii în care ți se cere să-ți dovedești identitatea și să-L înalți pe El.

” După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.  Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.” (Luca 15:14-16)

Poate că nu e cel mai nimerit titlu pentru o meditație din Scriptură dar el exprimă o realitate pe care o întâlnim tot mai frecvent în casele și – mai ales – în adunările și comunitățile noastre. Pasajul despre fiul risipitor este unul din cele mai cunoscute din întreaga Biblie. El (fiul) nu este unul din ”afară”, ci unul care a trăit ”în casă” cu tatăl și cu ceilalți. S-a bucurat de binecuvântările de care a beneficiat întreaga familie și a fost părtaș la toate experiențele cu care s-au confruntat împreună. A fost educat în spiritul Scripturii (avea cunoștință despre prevederile legii cu privire la moștenire) și a avut o mărturie bună împreună cu fratele lui mai mare. Până într-o zi când și-a luat partea de avere și a plecat departe. A avut un timp scurt de destrăbălare și viață păcătoasă dar când s-au terminat resursele și l-au părăsit prietenii a rămas singur. Libertatea pe care o visase a devenit marea amăgire a vieții lui. Când pleci de lângă tata și cochetezi cu păcatul nu poți rămâne independent. Ceea ce s-a întâmplat este deja istorie: ”s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.” (Luca 15:15). Dar acolo la porci s-au întâmplat lucruri care au schimbat pentru totdeauna viața și destinul lui. Ce a înțeles (realizat) fiul rebel din experiența cu porcii? Urmărește tablourile de mai jos și vei înțelege.

”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa…” /2Tim. 4:7-8/

Sunt pasionat de întrecerile sportive. Îmi place să urmăresc jocurile olimpice. Dar, mai ales sunt captivat de momentul premierii. Se anunță câștigătorii și se pregătesc medaliile. Apoi se intonează imnul țării câștigătorului medaliei de aur. Un stadion întreg este în picioare în timp ce se înalță steagurile țărilor sportivilor medaliați. Întotdeauna lăcrimez la asemenea moment. Știi de ce? Pentru că în timp ce privesc la festivitatea de premiere gândul meu mă poartă la ”Stadionul Olimpic” al Cerului. ”Norul de martori” privește la învingătorii care trec linia de sosire, iar Domnul Însuși așteaptă să le facă primirea și să le înmâneze medaliile. Apoi, ”Imnul de stat” al Cerului și aplauze însoțite de bucurie fără sfârșit. Asta urmează! Apostolul Pavel ne introduce în atmosfera de premiere din Cer. O face din închisoarea Romei cu puțin timp înainte de a veni călăul să-l invite la butucul pe care-și va pleca capul. Nici o remușcare! Nici un regret! Nu era nici întemnițatul evreilor, nici al romanilor. Era al lui Isus Christos. Știa finalul deja. Aștepta – nu moartea – ci premierea. Medalia (cununa) era pregătită, iar el se bucura să ajungă pe podium în prezența Lui! Care sunt argumentele ce generează atâta siguranță și pace înaintea plecării de pe acest pământ? Pe ce se bazează Pavel când scrie acest mesaj? Cum să sfârșești viața biruitor și să ajungi pe podium? Vom putea înțelege urmărind ”campionul” în secvențele care urmează:

Mesajul care urmează nu-mi aparține. L-am preluat din media creștină și pentru că sunt un slujitor al lui Dumnezeu care am fost cercetat profund, simt că trebuie să-l cunoască și alți slujitori (mi-ar fi plăcut să-l cunoască toți). Dar nu numai ei. Adresându-se lor, mesajul nu-i ocolește nici pe aceia la care slujitorii lui Dumnezeu transmit Evanghelia. Practic, acest mesaj cuprinde pe toţi cei ce se numesc copii ai Lui. Așa că, te rog să-ți faci timp și să citești rândurile de mai jos. Fă-o cu sinceritate și cu rugăciune. S-ar putea ca viața ta să fie schimbată pentru totdeauna, iar tu să devii motorul trezirii spirituale în familia ta și în adunarea la care mergi. Așa să te binecuvinteze Dumnezeu.