”Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea …” (Apoc.1:7)

”Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” (Apoc.3:11)

În anul 1994 am fost în vizită în America și l-am întâlnit pe Fratele Pitt Popovici. La despărțire mi-a dăruit o carte de aproape 500 de pagini foarte bine argumentată biblic în care mesajul era că Domnul Isus vine o singură dată la sfârșitul vremurilor. M-am străduit să înțeleg adevărul adevărat și cercetând am realizat că oamenii (creștinii) sunt împărțiți cu privire la acest eveniment având scenarii diferite, fiecare argumentând cu sute de versete biblice poziția pe care o susține. Se pare că toţi revendică adevărul dar în loc ca lucrurile să se clarifice și să se limpezească, oamenii sunt și mai încurcați în a cunoaște realitatea. Meditația de față nu-și propune o dispută care să abordeze interpretările teologice despre venirea Domnului Isus, ci se vrea o discuție și o provocare care să aibă drept efect o cercetare personală a celor ce urmăresc mesajul și o atitudine corectă față de întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu. ”Când vine Domnul?” – aceasta este întrebarea la care încearcă să răspundă mesajul în continuare. Ca să înțelegem răspunsul haideți să urmărim:

”Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.” /2Tim.3:1/

”Zilele din urmă” și ”vremuri grele” sunt două expresii care anunță/descriu aceiași realitate: timpul sfârșitului. Faptul că trăim zilele din urmă este atât de evident încât nu mai necesită comentarii. Este suficient să urmărești știrile la TV sau să urmărești evenimentele din lume ce se petrec sub ochii tăi și să înțelegi felul în care se împlinește Cuvântul lui Dumnezeu. Istoria și societatea, natura și cosmosul întreg, Biserica lui Cristos și Israelul lui Dumnezeu confirmă cele de mai sus. Se pare că oamenii au pierdut controlul și sunt depășiți de evenimentele cu care se confruntă, iar guvernele și organizațiile de tot felul privesc cu neputință la o lume care plutește în derivă. Dumnezeu este scos afară din societate, iar valorile iudeo-creștine sunt aruncate la coș. Ne mai existând adevăr absolut, oamenii trăiesc după adevărurile lor relative și forțează să impună normele lor morale întregii societăți. Zilele acestea tocmai am aflat că reprezentanții celor din Sodoma și Gomora au cerut Parlamentului European să scoată religia creștină din ideologia acestor vremi, ea fiind depășită și obstrucționistă. Tot în aceste zile unul din candidații creștini la președinția SUA a mărturisit că următorul pas al sodomiților este să proclame faptul că religia creștină incită la ură (ea neacceptând practicile și modul lor de manifestare) și că este depășită. Și tot în aceste zile așteptăm decizia Curții Supreme a SUA cu privire la amendamentul ce se preconizează a fi adoptat în ce privește definirea familiei: acela de a schimba definiția familiei ca fiind compusă din doi parteneri (nu din bărbat și femeie). Dacă va fi adoptată o asemenea schimbare, ea va avea consecințe inimaginabile asupra a tot ce va urma în această țară. Dar nu numai aici deoarece tot ce se experimentează aici va fi exportat în restul lumii, iar România este printre primele țări care preia tot ce este mai rău. Cum arată lumea zilelor de la urmă? Sau – mai corect – cum se comportă/care este riscul pentru/  creștinii în vremuri ca acestea? Urmăriți meditația și înțelegeți!

“Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16:15).

”Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:20).

În Ziua Cincizecimii Mântuitorul și-a onorat promisiunea iar Dumnezeu Tatăl a trimis cea de-a treia persoană din Sfânta Treime – Duhul Sfânt – care a inaugurat epoca  Bisericii lui Isus Christos. A fost momentul în care urmașii Mântuitorului au luat startul în ”aventura” de evanghelizare a lumii potrivit cu porunca și mandatul primit din partea Domnului Isus: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16:15). Însă pe lângă această însărcinare El le-a   făcut și o promisiune: aceea că Îi va împuternici și vor deveni ”ambasadori extraordinari și plenipotențiari” ai Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Dar ce șanse aveau niște oameni obișnuiți, ”necărturari şi de rând” (F.A.4:13), fără apărare și fără posibilități financiare să proclame Vestea Bună într-o lume ostilă? Aveau la îndemână doar o poruncă și o promisiune din partea Celui Înviat din morți. A fost suficient ca să pornească  și să împlinească pentru generația lor însărcinarea primită deoarece istoria mărturisește că în prima sută de ani după pogorârea Duhului Sfânt Evanghelia era deja cunoscută în toată lumea, inclusiv în casa cezarului de la Roma. Vremurile au trecut dar mandatul și resursele lui Dumnezeu au rămas aceleași pentru toți cei ce L–au urmat și-L urmează pe Mântuitorul de-a lungul istoriei. Acum este rândul nostru să ducem la bun sfârșit marea însărcinare pentru generația noastră. Dar, haideți să vedem care sunt resursele și proviziile pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție. 

”Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”  (Ioan 14:26)

Pogorârea Duhului Sfânt reprezintă începutul epocii Bisericii lui Isus Christos pe pământ. Fiul lui Dumnezeu și-a ținut promisiunea și Tatăl a trimis cea de-a treia persoană din Sfânta Treime inaugurând dispensația Duhului Sfânt în lumea noastră. Slujirea Duhului Sfânt a fost definită în modul cel mai clar de Domnul Isus în săptămâna mare când Îi instruiește pe urmașii Lui și le spune că: ”Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26). Așa s-a și întâmplat. De mai bine de două mii de ani toți cei ce se încred în Dumnezeu nu mai trăiesc în ignoranță. Ei sunt oamenii care trăiesc în baza celui mai înalt nivel de cunoaștere, cunoașterea Adevărului care te face liber. (Ioan 8:32). Creștinii născuți din nou au primit de la Tatăl ”clauza națiunii celei mai favorizate” deoarece ”Noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1Cor.2:13). Astăzi vom privi la persoana Duhului Sfânt ca la un dascăl atotcunoscător și vom înțelege ce putem învăţa din slujirea Lui.

” … pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.” (F.A. 1:9)

Suntem în săptămâna când ne aducem aminte de Înălțarea Mântuitorului. Un eveniment major pentru urmașii Săi în așteptarea înălțării noastre. Trist este faptul  că cei mai mulți nu sunt interesați să aprofundeze implicațiile unui asemenea eveniment în viața personală și în familie dar mai ales în adunare. După înviere Domnul Isus I-a adunat  din nou pe ucenici, reușind să-i apropie de El într-o părtășie sinceră. Ei și-au recăpătat încrederea în Fiul lui Dumnezeu și au fost interesați să afle cât mai multe lucruri despre planul lui Dumnezeu pentru mântuirea rasei umane. De aceea a petrecut timpul ”… vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” (F.A. 1:3).  Într-o zi i-a invitat la plimbare pe Muntele Măslinilor și în timp ce discutau despre lucrurile Împărăției ”pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.” (F.A. 1:9). Incredibil! Fără zgomotul asurzitor al motoarelor cu reacție și fără navetă spațială! Pur și simplu s-a ridicat la cer, împotriva legii gravitației, iar ucenicii au rămas încremeniți și ”stăteau cu ochii pironiţi spre cer.” (F.A.1:10). A fost nevoie de intervenția Cerului care a trimis doi mesageri să le explice adevărata stare de lucruri. Provocarea acestei meditații este marcată de întrebarea firească: ”Cum te comporți când vine norul?” De multe ori se face întuneric în miezul zilei, iar tu ești obligat de împrejurări să acționezi. Iată ce ar trebui să faci:

”Isus i-a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

 ”Îi veţi cunoaşte după roadele lor.” (Matei 7:16)

Săptămâna trecută am avut ”Extemporal la religie.” Am constatat că nu poți să trăiești oricum și să ajungi în rai cu Dumnezeu. Meditația de astăzi continuă același mesaj și ne provoacă să ne verificăm viața de credință și să vedem cum stăm cu pocăința. Poți să te înșeli în multe lucruri aici pe pământ dar este grozav să te înșeli în ce privește veșnicia. Suntem ființe create de Dumnezeu pentru a trăi veșnic – /”a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei” (Ecl.3:11)/ – însă nu trebuie să uităm că eternitatea are două compartimente: unul cu semnul plus (viața veșnică) și altul cu semnul minus (chinul veșnic) și că alegerea se face aici și acum. Cred că fiecare muritor tânjește după fericire, atât pe pământ, cât și după moarte dar numai Domnul Isus poate să umple acest gol lăuntric din ființa umană. Există două alternative pe care Scriptura le prezintă însă numai una duce în fericire veșnică. Sunt mulți oameni (chiar creștini) care nu sunt siguri de starea lor spirituală și răspund că ”Domnul știe” atunci când este vorba despre veșnicie. Este adevărat ca Domnul știe dar El dorește să știm și noi. În Cuvântul Său nu există secrete. El ne-a descoperit tot ce trebuie să cunoaștem ca să nu bâjbâim nici cu privire la existența noastră vremelnică și nici cu privire  la cea eternă. Iată de ce te invit să urmărești împreună cu mine câteva repere pe drumul spre veșnicie, repere care te vor ajuta să-ți verifici starea ta de creștin și să înțelegi unde te afli. Ele sunt: