Apoi le-a zis: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau. Amin. (Marcu 16:15,20).

Meditația din săptămâna precedentă a fost intitulată ”Veți primi o putere.” Este vorba de puterea pe care Dumnezeu avea să o dăruiască ucenicilor Săi în Ziua Cincizecimii când Duhul Sfânt s-a pogorât și a început era bisericii. Cum au folosit urmașii Mântuitorului această putere? Ce au făcut ca să împlinească viziunea Creatorului cu privire la misiunea mondială? În ce fel s-au angajat să evanghelizeze lumea? Cum au răspuns primii creștini la provocarea de a renunța la tot și a pleca în aventura proclamării Evangheliei și a salvării oamenilor de la pierzare? Ne răspunde Scriptura prin evanghelistul Marcu: ”Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni.” (Marcu 16:20). Au plecat! Acesta este secretul. Când au ezitat să plece a venit persecuția și i-a obligat să iasă din Ierusalim și să ajungă până la marginile pământului. Astfel că în primul secol Evanghelia a fost transmisă în întreg Imperiul Roman, lumea cunoscută la vremea aceea. Dar marea însărcinare n-a expirat la sfârșitul primului veac, ci rămâne valabilă și azi. M-aș bucura să înțelegi acest adevăr și să te lași provocat la misiune și evanghelizare. Ei – și ca ei trebuie și noi – au plecat pentru că:

1. Au primit mandat. Înainte de a pleca la Cer Domnul Isus a transmis urmașilor Săi ”ordinul de lucru” pentru evanghelizarea lumii:“Duceţi-vă în toată lumea…” (Marcu 16:15). Scurt și cuprinzător. Lumea trebuia confruntată cu vestea bună a mântuirii. Cineva trebuia să-și asume responsabilitatea și să ducă la îndeplinire ordinul Comandantului Suprem. Cei care au acceptat ”aventura” erau”oameni necărturari şi de rând” (F.A. 4:13). Nu aveau nici bogății, nici poziție socială sau religioasă dar aveau conștiența că Dumnezeu i-a rânduit să trăiască și să slujească în acel moment crucial al istoriei. Au renunțat la tot și au pornit. Era timpul lor. Așa cum în anul 2014 este vremea noastră. Ordinul este încă în vigoare deoarece miliarde de oameni au nevoie să audă vestea salvării. Dumnezeu caută voluntari pentru asaltul final al cuceririi lumii pentru Christos. Astăzi s-a oprit în dreptul tău. Așteaptă răspunsul chiar în timp ce citești aceste rânduri.

2. Aveau de îndeplinit o misiune. Scopul misiunii era foarte clar: evanghelizarea lumii. ”… propovăduiţi Evanghelia laorice făptură.” (Marcu 16:15). Evanghelistul Matei este mai explicit atunci când anunță motivul pentru care a fost transmisă porunca:”… faceţi ucenici din toate neamurile.” (Matei 28:19). Atât de bine au înțeles cum trebuiau să se raporteze la ”marea trimitere” încât: ”Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.” (F.A. 2:45). Au avut un impact profund în lumea primului veac prin mărturia lor că au determinat oamenii la care ajungeau să strige speriați:“Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici…” (F.A.17:6). Prigoniți și alungați, torturați și dați la fiare, bolnavi și în lipsuri dar n-au dat înapoi. Ei trăiau pentru un singur motiv: să ducă mesajul pocăinței la cât mai mulți. Uneori păreau fanatici ca și Apostolul Pavel când scrie filipenilor: ”Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Fil.1:21). Asta da, viață! Adevăratul creștin trăiește motivat de cele mai înalte idealuri și nu-și găsește împlinirea decât atunci când scopul lui Dumnezeu devine motivație pentru viața și slujirea lui și a casei lui. Te întreb pentru ce trăiești tu? Unde investești timpul, sănătatea, libertatea, banii și energia ta? Scopul meu este să ajung în cer, iar pasiunea vieții mele este să ajut cât mai mulți oameni să ajungă acolo. Cum stau lucrurile în dreptul tău?

3. Erau însoțiți de Însuși Dumnezeu. Aveau la dispoziție toate mijloacele necesare. Nu orice fel de mijloace, ci cele mai speciale. Puse la dispoziție chiar de Stăpânul Universului: ”Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau.” (Marcu 16:20).Aveau mâinile goale dar sufletul plin de Duhul Sfânt și asigurarea că beneficiau de cea mai extraordinară protecție de sub soare: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ… Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:18,20). Cea mai înaltă autoritate din Univers și-a trimis ambasadorii la lucru și se obligă să împlinească toate nevoile lor oferindu-le nonstop întreaga autoritate și toate resursele de care dispune. Când privim la galeria eroilor credinței din Evrei 11 nu putem face altceva decât să fim plini de recunoștință și să ne smerim înaintea Creatorului hotărând chiar acum să trăim demni de mărturia lor și să ne apucăm de treabă. Cum? ”Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:1-2). E tot ce trebuie să facem ca să sfârșim cu bine alergarea și să fim pe podiumul de premiere în ziua aceea. Așa să ne ajute Dumnezeu.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer ne apropiem de final și Tu ai nevoie de voluntari ca să ducă la bun sfârșit misiunea de evanghelizare a lumii. Lasă Duhul Sfânt să miște inimile pocăiților și să se trezească ca să proclame Vestea Bună. Începe cu mine din locul în care mă găsesc. Amin.

”Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi,  .” (F.A.1:8)

”Fiți plini de Duh.” (Ef.5:18)

În Ziua Cincizecimii Dumnezeu a inaugurat epoca Bisericii când cea de-a treia persoană din Trinitate și-a început slujirea. Duhul Sfânt s-a pogorât pe pământ și l-a folosit pe Petru împreună cu ceilalți ucenici ca să transmită mesajul salvării. Aproape trei mii de persoane răspund la apel și astfel ia ființă BISERICA, ”ambasada lui Christos” pe pământ. Cum avea să supraviețuiască ea într-o lume ostilă? De unde va veni autoritatea ei în confruntările cu lumea religioasă și politică de-a lungul istoriei? Ce șanse poate să aibă o grupare fără lideri de calibru și fără resurse să facă față aversiunii iadului și puterilor întunericului? Sunt întrebări legitime care – după mai bine de 2000 de ani de istorie – au primit răspunsuri ce nu pot fi comentate deoarece sunt atât de clar dovedite. În ziua înălțării, Domnul Isus avea să facă o declarație care trebuia să constituie ”foaia de parcurs” pentru urmașii Lui: ”voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (F.A.1:8). Planul de cucerire a lumii pentru Christos cuprinde secretul, strategia și sursa puterii de care aveau nevoie urmașii Mântuitorului pentru a împlini Marea Însărcinare. Ca să pricepem ce a vrut să spună Domnul Isus pe Muntele Măslinilor vă invit să evaluăm fiecare afirmație în parte.