”Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.” (Luca 24:50-51).

“Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!” Şi cine aude, să zică: “Vino!” (Apoc.22:17).

Luna Mai, anul 2014. Calendarul creştin anunţă sărbătoarea Înălţării Domnului Isus la cer. Nu sunt mulţi cei care se mai gândesc la acest eveniment cu semnificaţii profunde pentru urmaşii Mântuitorului. În adunări nu se mai predică despre înălţare. Este ca în timpul dinaintea venirii Mirelui în Matei 25 când toate cele zece fecioare au adormit. Dar somnul lor nu a anulat venirea Mirelui şi începerea nunţii. Domnul Isus se va întoarce. Este sigur 100%. Va reveni pe nori. “Mă voi întoarce” a spus El în camera de sus (Ioan 14:3) iar îngerii pe Muntele Măslinilor au confirmat mesajul Lui: “Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (F.A.1:11). Mai este de actualitate acest mesaj în zilele noastre? Dacă DA, atunci cum mă afectează pe mine şi familia mea? Dar pe creştinii din adunarea la care merg? În aşteptarea zborului care va să vie vă invit să privim la ucenici şi să înţelegem câteva lucruri care trebuie să se întâmple cu toţi cei care suspină după întâlnirea din glorie şi strigă “Maranata!” Ca să fii prezent la înălţare este nevoie:

 1. Să faci parte din grup. Din care grup? Din grupul lui Isus. Declaraţia contemporanilor despre primii creştini este cutremurătoare: “au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A.4:13). Mărturia personală nu poate fi înlocuită cu nimic. Creştinii născuţi din nou sunt unicat pe acest pământ. Apostolul Pavel îi identifică drept “epistola noastră… cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos.” (2Cor.3:2-3). Ce onoare dar şi ce responsabilitate. Să fii ambasadorul Regelui Regilor pe acest pământ. Să faci parte din grupul Lui şi să-L reprezinţi 24/7. “Aceşti oameni sunt făpturi noi şi este ceva dumnezeiesc în mijlocul lor” mărturiseşte filozoful creştin Aristide în scrisoarea adresată împăratului Adrian în care căuta să-i facă de cunoscut felul în care trăiesc urmaşii Domnului Isus. Ce se poate spune în dreptul tău şi al casei tale?

2. Să ieşi afară din cetate. Ca să participi la înălţare trebuie să ieşi afară din cetate. “El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.” (Luca 24:50-51). Expresia “i-a dus afară” este cheia înţelegerii mesajului despre înălţare. Nu înseamnă să plecăm din comunităţile în care locuim şi să ne izolăm de restul oamenilor, ci acolo să ne împlinim menirea de copii ai lui Dumnezeu şi să fim: “… sarea pământului…. lumina lumii… cetate aşezată pe un munte.” (Matei 5:13-14). În lume dar nu ca lumea. Cineva a spus că “o barcă este bună pentru apă atâta timp cât nu intră apa în ea; când apa intră în barcă, ea se scufundă.” Exact aşa sunt şi creştinii pentru lumea în care trăiesc. Sunt folositori atât timp cât nu sunt întinaţi de lume. Iată de ce Apostolul Iubirii strigă la 1 Ioan 2:15-17: “Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” Pocăinţa nu-i un lucru de apucat. E cel mai serios şi valoros lucru de sub soare. Nu ne rămâne altceva de făcut decât: “Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui.” (Evrei 13:13). Dacă mai cochetezi cu lumea, opreşte-te! Eşti în mare pericol şi e tare târziu!

3. Să fi plin de Duh. Un balon se înalţă doar când este suficient de plin cu gaz. Numai un pocăit umplut cu Duhul Sfânt tânjeşte după veşnicie şi strigă “Maranata.” Finalul Scripturii adevereşte acest lucru: “Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!” Şi cine aude, să zică: “Vino!” (Apoc.22:17). Iar fratele Traian Dorz ne provocă în versurile lui când scrie: “Isus, Isus şi te-aşteptăm/Cum crinii-aşteaptă rouă. /Privind spre ceruri te chemăm/Cu mâinile-amândouă. /Treci peste anii viitori/O, Mire drag şi vină. /Ne du mai sus, mai sus de nori/În ţara de lumină.” Sus privirea! Urmează cel mai grandios eveniment din univers: întâlnirea din cosmos. Relatarea Scripturii îţi taie respiraţia: “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1Tes.4:16-17). Şansa de a fi prezent la acest eveniment este imperativul din Efeseni 5:18: “Fiţi plini de Duh.” Cum se face asta? Simplu! Tu te goleşti de eul tău, iar El te umple cu Duhul Lui. Vei deveni invincibil. Iar în ziua aceea vei zbura ca să experimentezi “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.” Mingea este în terenul tău. Vezi ce faci cu ea.

RUGĂCIUNE

Amin! Vino, Doamne Isuse!