”Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” /Marcu 2:3/

”Biblia este caietul de cazuri al lui Dumnezeu” spunea un slujitor al Său. Așa cum un medic ține un caiet în care notează cele mai reprezentative cazuri din cariera sa, tot așa Scriptura surprinde cele mai elocvente mărturii despre felul în care Creatorul Își revelează persoana și puterea Sa în relația cu omul pe care L-a creat. În această meditație urmărim ”niște oameni” care au rămas mărturie pe paginile Bibliei pentru felul în care s-au raportat la nevoile celor din jurul lor dar și la Domnul Isus. Sunt anonimi deoarece Cuvântul lui Dumnezeu prin expresia ”niște oameni” extinde prestanța lor la toți urmașii sinceri  dedicați ai Mântuitorului. Așadar, eu și cu tine suntem ”niște oameni” de care Domnul Isus dorește să se folosească pentru a-Și slăvi Numele. Vă invit să ne apropiem sincer de relatarea biblică și să urmărim împreună care sunt valorile promovate  de acești 4 ”purtători de poveri” anonimi, valori care-i califică pentru mărturia de excepție rămasă  în evanghelie. Apoi, privind la ei, haideți să ne întoarcem și să ne lăsăm cercetați de Duhul cu privire la viața și slujirea noastră ca și creștini în secolul 21. ”Portretele” lor arată câteva lucruri speciale care atrag atenția:

1. Oameni cu viziune. /văd nevoia/. Oameni care n-au trăit degeaba. Au avut o privire ”distributivă,” adică nu le-a scăpat nimic care să nu fie observat. Au văzut oamenii din jurul lor și n-au trecut nepăsători pe lângă ei. Au sesizat însă și nevoile lor. Exact ca și ”Rabinul din Nazaret.” Când  întreg orașul era la evanghelizare, 4 oameni colindă străzile rămase pustii într-un mod ciudat: purtau o targă cu un om neputincios. Nu doreau să piardă ocazia ca să-l ducă la Domnul Isus. ”Am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” /Matei 25:35-36/. Acestea sunt lucrurile pe care Învățătorul pretinde să le facem și după care ne va judeca. Lucruri simple pe care le poate face oricine. Nimeni nu se va putea justifica la judecată cu privire la slujirea la care a fost chemat. ”Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” /Matei 25:40/. Domnul Isus se confundă cu cei mai neînsemnați și ne va cere socoteală despre felul în care ne-am raportat la ei. Oare tu îi bagi în seamă? Trăiesc peste tot și sunt mereu în calea ta. Trebuie doar să ai viziune pentru ei și inimă pentru a-i ajuta.

2. Oameni cu credință./înțeleg logistica/. Era timp de evanghelizare la Capernaum. Evanghelistul era chiar Domnul Isus. Audiență maximă. În toiul slujbei se întâmplă ceva ciudat: încep să cadă bucăți din tavan, apoi se face gaură tot mai mare și o targă cu un paralizat este coborâtă înăuntru. Acum se produce minunea: ”Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: “Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” Iar după câteva clipe adaugă: “scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.”/Marcu 2:5,11/. ”Niște oameni” au crezut iar Domnul Isus ”a zis.” Adică, le-a onorat credința. Rezultatul? Un impact extraordinar!  ”Slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: “Niciodată n-am văzut aşa ceva!” /Marcu 2:12/. Cum stăm în anul 2013 la capitolul credință? Cuvântul  spune clar că: ”Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” /Evrei 13:8/. El nu s-a schimbat și nici vremea credinței n-a trecut. Unde sunt atunci oamenii credinței? Domnul Isus vrea să-I vadă, iar după aceea să proclame: ”ridică-ți patul!” Haideți să ne alăturăm ucenicilor și să strigăm sincer: “Măreşte-ne credinţa!” /Luca 17:5/. Amin!

3. Oameni cu pasiune./găsesc soluția/. Sunt perseverenți; nu se dau bătuți. Cronicarul relatează că la casa unde predica Domnul erau: ”aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii.” /Marcu 2:2/. Aveau scuze să renunțe. Au făcut tot ce au putut până aici dar … asta e! Toată lumea va înțelege situația. Nici vorbă de așa ceva. Credința adevărată este inventivă și are imaginație. Întotdeauna găsește soluții și căi de ieșire din impas. De-asta se numește credință pentru că ea merge mai departe atunci când soluțiile omenești se termină. ”Au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.” /Marcu 2:4/. ”Specialiști în imposibil!” Așa sunt pocăiții adevărați. Nu i-au putut opri nici prigoana, nici fiarele, nici deportarea și lagărele comuniste. Nimic. Au trăit și trăiesc pentru un singur scop: ca să-L slăvească pe Domnul! Așa că, privind în Cuvânt și la aceia care l-au trăit, strigătul acestei meditații este:”Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!”/1Cor. 16:14/.Iar când va sosi ”ziua socotelilor” și ”se vor citi numele” aș vrea să ne întâlnim ACOLO.”Ca niște oameni” care am trăit după voia lui Dumnezeu. Atât!

RUGĂCIUNE

Tăticule mulțumim pentru provocarea de a fi atenți cu semenii noștri și la a acționa prin credință pentru salvarea lor. Dă-ne un duh de pasiune și dedicare ca să fim martori vii și astfel să grăbim venirea Ta.Slavă Ție că ne asculți și ne binecuvântezi. Amin!