“Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.”(Apoc.5:9).

 “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: “Dumnezeu este cu noi.”(Matei 1:23)

Am intrat în ultima luna a anului 2014. Colindele şi luminile multicolore precum și atmosfera din magazine anunță Christmasul. Pentru sfinți însă, timpul acesta este o vreme în care  meditează la Advent (sosire, venire), evenimentul care ne cuplează cu prima venire a Domnului Isus dar ne îndreaptă gândurile și spre revenirea Lui pe nori ca să ducă Biserica în glorie. Evangheliștii Matei și Luca relatează cu lux de amănunte ce s-a întâmplat la Betleem și în Israel la nașterea Domnului Isus. Dar, așa cum  înainte de a ieși în scenă, artiștii se pregătesc în spatele cortinei pentru a realiza o prestație la nivel de excelență, tot așa și cosmosul întreg a avut un timp de pregătire pentru ”a ieși pe scena istoriei” în persoana Fiului lui Dumnezeu, Cel care a venit  ”să se nască / și să crească / să ne mântuiască.” Cartea Apocalipsei deschide puțin cortina veșniciei și ne lasă să privim și să înțelegem ce s-a petrecut în Cer înainte de a se întâmpla pe pământ.

1. Înainte de a fi o Evanghelie deschisă a fost o Carte pecetluită. ”Buletinul de știri” transmis în noapte de purtătorul de cuvânt al Cerului anunța cea mai grozavă știre din istorie: ” … vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:10-11). Dar ca să poată fi auzită o asemenea proclamație pe pământ, s-a petrecut ceva în Cer: ”Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.”(Apoc.5:1). Așa relatează martorul ocular evenimentul din Cer. Înainte de a avea sărbătoare la Crăciun (Nașterea Domnului) a fot nevoie de ajunul Crăciunului. Înainte de a fi o proclamație a fost un preludiu. Înainte de a auzi Vestea Bună a fost o Carte ce era închisă, iar mesajul ei era pecetluit. A fost nevoie de Cineva care să ia Cartea și să-i rupă sigiliile, iar mesajul ei să devină accesibil rasei umane. Așa s-a născut Crăciunul.

2. Înainte de a fi un răspuns a fost o întrebare. Relatarea Scripturii continuă: ” … am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: “Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?”(Apoc.5:2). Aceasta a fost întrebarea capitală, iar de răspunsul care se primea depindea salvarea rasei umane de la pierzare și moarte veșnică. Tragedia era că s-a așternut liniștea în Cer deoarece nimeni nu avea curajul să dea un răspuns: “Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.”(Apoc.5:3). Dar iată că un crainic al Cerului întrerupe tăcerea și anunță hotărârea care va marca întreaga existență a rasei umane: “Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.”(Apoc.5:5). Ce răspuns salvator! Ce decizie fantastică pentru omenirea căzută în păcat și în moarte! Dar și ce întrebare ”de baraj!” Răspunsul la această întrebare ne face să avem sărbătoare. S-a născut Mesia și a intrat în lumea noastră ca să ne înțeleagă și să ne reprezinte înaintea Tatălui. Dar nu uita fratele meu că înainte de a fi fost un răspuns a fost o întrebare crucială pentru salvarea umanităţii din care facem parte și noi.

3. Înainte de a fi o sărbătoare pe pământ a fost o adunare solemnă în Cer. Poți să-ți imaginezi, oare că înainte de a fi ”un spectacol de sunet și lumină” în câmpia Betleemului au fost lacrimi și jale în Cer? Urmărește relatarea: ” … am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.”(Apoc.5:4). Cerul întreg participă la o adunare solemnă în care sunt lacrimi și durere. Era în cumpănă viața mea și viața ta; salvarea mea și salvarea ta; destinul meu și destinul tău. De aceea au fost lacrimi multe. Se cerea un preț care trebuia plătit pentru a birui păcatul și moartea, iar prețul era capital – jertfa supremă. Bucură-te de sărbătoare dar  nu uita niciodată de  lacrimile și jalea care au fost în Cer.

4. Înainte de a fi Pruncul a fost Mielul. Soluția lui Dumnezeu la nevoia omenirii a fost Pruncul. Când fredonezi colinda adu-ți aminte că: ”El ne-a iubit venind în lume / Ca noi, pierduți să fim salvați. / Prin sânge sfânt vărsat pe cruce / La Golgota Isus Christos ne-a vindecat.” (Știind că-I viu). A intrat în lumea aceasta ca și un prunc născut într-un staul. Primii pelerini ”S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.”(Luca 2:16). Dar înaintea de-a fi Pruncul a fost Mielul. Ca să înțelegem haideți să urmărim ce s-a întâmplat în spatele cortinei de la scena din Cer: ” … am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat.” (Apoc.5:6). El s-a ridicat și a luat Cartea ca să-i rupă pecețile. Așa declară martorul ocular după care începe ”prima colindă”: “Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”(Apoc.5:12). Aleluiaaaaaaa! Slăvit să fie Domnul în veci! Mielul și Pruncul sunt două imagini ale aceluiași personaj: Domnul Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Nu știu cum vei răspunde la dragostea Tatălui din Cer. Te provoc să te apleci împreună cu mine le iesle și să cânți duios: ”Veniți prunci cu toții, Veniți, alergați. / La Betleem, grabnic în grajd v-adunați. / Vedeți bucuria ce Tatăl de sus! / În noapte-asta sfântă la toți ne-a adus. / Priviți colo-n iesle în paie ascuns, / La-a stelei lumină ce-n grajd a pătruns. / Cum e strâns în fașă Copilul cel sfânt, / Mai blând, mai frumos decât îngerii sunt.”(Cântările Evangheliei Nr. 505). Numai astfel vei fi vrednic să ai în viața ta și-n casa ta SĂRBĂTORI FERICITE așa cum n-ai avut niciodată.

RUGĂCIUNE

“Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.” (Luca 2:29-30).

P.S. Am folosit termenul laic al sărbătorii pentru o mai ușoară înțelegere dar ori și unde apare cuvântul ”Crăciun” el înseamnă ”Nașterea Domnului.”