Iată-ne din nou în prag de sărbători. Lumea creștină aduce în scenă evenimentul venirii în lume  a Fiului lui Dumnezeu și o face în cele mai diverse feluri: de la spectacole de sunet și lumină la risipă de bani pentru cadouri și mâncare și până la adorare și închinare în smerenie și recunoștință. Față de Fiul lui Dumnezeu nu există poziție de neutralitate. Nașterea Lui te obligă la atitudine față de El. Viața și slujirea Lui te  determină să iei decizii cu valoare eternă. Așa că – vrei nu vrei – vei fi provocat să accepți sau să respingi valorile pe care le aduce în omenire Mântuitorul odată cu întruparea Sa. Iată de ce mesajul acestei meditații nu se dorește a fii altceva decât o provocare vizavi de Cel ce s-a născut într-o iesle la Betleem. Ca să înțelegem ce s-a întâmplat la venirea Domnului Isus am apelat la”martorii” prezenți la eveniment cu mai bine de două mii de ani în urmă. Provocările lor sunt și ale noastre.

1. La căutare. În noaptea nașterii Dumnezeu a pus întreg universul în mișcare. A fost declanșat un adevărat spectacol de lumină și sunet cu un cor de îngeri și cu slava lui Dumnezeu strălucind. Un scurt ”buletin de știri” a anunțat un eveniment față de care nu puteai rămâne neutru: ”astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” (Luca 2:11-12). Așa că păstorii din câmp hotărăsc să verifice știrea tocmai ascultată și merg în noapte până la Betleem unde: ” … au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.” (Luca 2:16). Confirmarea a fost pe măsură. Dumnezeu s-a îndurat de omenirea căzută în păcat și a trimis pe Singurul Lui Fiu: ”să se nască și să crească să ne mântuiască.” (Colind creștin). Mântuirea înseamnă căutare. Nu te cunosc și nici nu știu care este starea sufletului tău dar pot să-ți spun sigur că orice căutare se termină în momentul când Îl întâlnești pe Fiul lui Dumnezeu, Cel care avea să proclame: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Nu mai sta pe gânduri și aleargă la iesle să-L întâlnești!

2. La trezire. Vestea despre Cel ce s-a născut a ajuns și la Ierusalim. Înțelepții care au venit în Israel călăuziți de o stea specială s-au gândit că un rege nu se poate naște decât într-un palat. Așa că au deviat de la traseul lor și au fost surprinși să vadă și să înțeleagă că orașul era în întuneric, atât spiritual, cât și fizic. Parcă treziți dintr-un somn profund de interesul lui Irod cu privire la prunc, preoții cei mai de seamă și cărturarii norodului șterg praful de pe sulurile Scripturii și află adevărul despre Regele de curând născut: “În Betleemul din Iudea”, i-au răspuns ei, “căci iată ce a fost scris prin prorocul: “Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.” (Matei 2:6-7). Nașterea Domnului îți oferă toate argumentele pentru o trezire spirituală autentică. Dar ce trist a fost că după plecarea magilor povățuitorii spirituali ai lui Israel au adormit din nou împreună cu Irod. Dovada: în loc să se pocăiască și să cheme poporul la trezire, ei sunt parte din masacrul pruncilor prin tăcerea lor. Tu n-ai fost acolo dar vei fi la fel de vinovat dacă nu te trezești la o viață adevărată, știind că Fiul lui Dumnezeu este mai mult decât o poveste frumoasă. Este marea realitate a istoriei din ultimii două mii de ani și este interesat de viața și de mărturia ta. De aceea te provoacă la trezire chiar acum.

3. La închinare. Dacă L-ai găsit și ai înțeles adevărata Lui identitate, atunci urmează să I te închini Lui. Așa își motivează înțelepții lumii de-atunci investiția făcută pentru a-L întâlni pe Rege: ”I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:2). Nici o jertfă nu este prea grea și nici o cheltuială nu este prea mare când este vorba de Mântuitorul lumii. Răsplata este incomensurabilă: ”Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat.” Dar nu s-au oprit aici, ci: ”şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2:11). Au dăruit tot ce trebuia să aibă Iosif și Maria ca Regele ca să supraviețuiască. Închinare și dăruire; adorare și jertfă. Numai așa te poți apropia cu adevărat de Fiul lui Dumnezeu. Iar felul în care evoluează lucrurile a fost peste așteptări: ”În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.” (Matei 2:12). Închinarea adevărată costă dar schimbă totul: inima, mintea și calea. Iată de ce adevărata sărbătoare presupune închinare și adorare dincolo de cadouri și colinde, de lumini și mâncare în exces. În acest timp de Advent ești provocat să faci ceea ce n-ai făcut (poate) niciodată: să te apleci în fața Pruncului și să I te închini cu adevărat. Nu ca să-L cumperi pe Dumnezeu cu darurile tale, ci să primești darul Lui pentru tine. Apoi să te bucuri și să-ți continui viața pe alte coordinate.

4. La decizie. /acceptare/. Am lăsat la sfârșit ceea ce trebuia să fie la început: provocarea la acceptare. Dumnezeu a ales calea cea mai extraordinară ca să salveze rasa umană din păcat și moarte veșnică: aceea ca Singurul Lui Fiu să ia chip de om într-o ființă imaculată care trebuia să accepte și să suporte batjocura și să fie stigmatizată pentru că a decis să împlinească planul venit din Cer cu privire la ea. La explicațiile îngerului, Maria nu a făcut altceva decât să înțeleagă misiunea vieții ei și să spună: “Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Iosif, logodnicul Mariei era un om cu frică de Dumnezeu și pentru că: ”nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii … şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.” (Matei 1:19). I-a fost greu să suporte o asemenea situație însă la argumentele  Mesagerului din Cer se lasă convins și: ”a luat la el pe nevasta sa. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.” (Matei 1:24-25). Ce decizie grea să îngădui ca în viața ta să se-ntâmple ce nu s-a mai întâmplat niciodată. Și ce responsabilitate: să accepți să fi ”purtător de Isus” în ființa ta și să-L arăți și altora suportând să plătești prețul până la capăt: ”Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” (Luca 2:35). Doi tineri au luat decizia și au consimțit să-L poarte pe Fiul lui Dumnezeu și prin ei Cel Născut la Betleem să aducă salvare și mântuire pentru lumea întreagă. Ce zici? Dumnezeu are nevoie de tine și de casa ta ca să-L găzduiești pe Fiul Său și să-L faci de cunoscut celor din jurul tău. Primești provocarea? Atunci: ”Las’ să intre Isus în căsuța ta / Numai bucurie Domnul îți va da.” (Colind creștin).

Așa să-ți ajute Dumnezeu.