Când vorbim de vremurile ce le trăim le numim ”vremuri apocaliptice.” Ne gândim la evenimente care se aseamănă cu cele descrise în ultima carte a Scripturii și care se petrec sub ochii noștri și ne raportăm la ele ca fiind apocaliptice. Se fac fel și fel de speculații cu scopul de a provoca oamenii să urmeze o cale sau alta; un lider sau altul. Cum arată biserica acestor zile? Reprezintă ea un indicator al vremurilor de la sfârșit? Azi mergem în vizită la Laodicea, ultima biserică din lista celor șapte cărora Domnul li se adresează în primele capitole ale Apocalipsei. Există cel puţin două păreri cu privirea la identitatea lor. Prima spune că cele 7 biserici sunt 7 stări care se regăsesc tot timpul în viața bisericii. Cea de-a doua spune că cele 7 bisericii reprezintă 7 perioade în istoria creștinismului și că Biserica din Laodicea este ultima manifestare înaintea  revenirii Domnului Isus. Oricare ar fi explicația suntem provocați să luăm aminte și să înțelegem la ”cât este ora” pe ceasornicul lui Dumnezeu. Privind câteva ”fotografii” ale Bisericii din Laodicea,  înțelegem care este adevărata ei identitate.

1. Biserica democrației. Privind în Dicționarul Biblic observăm că numele Laodicea este compus din 2 cuvinte: ”laos” care înseamnă ”popor” și ”dikeea” care se traduce prin ”dreptate sau judecată.” Adică, un loc unde poporul conduce și face dreptate. Exact ca și cuvântul democrație, compus din ”demos” care se traduce prin ”popor” și ”kratos” care înseamnă ”putere” și ”domnie.”(Wikipedia). Ce simplu și ce clar. Numele spune ce se întâmplă acolo. Domnul Isus este la ușă: ”Iată Eu stau la uşă, şi bat.” (Apoc.3:20), iar ce se întâmplă în adunare este hotărât de oameni, fără Capul Bisericii. Au bani, faimă, poziție, lideri, statut dar nu-L au pe Christos. Adunarea generală a bisericii are ultimul cuvânt în materie de slujire. Ce trist! Membrii votează din instinct fără să fie interesați de adevărata stare de lucruri: ”Pentru că zici: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” (Apoc.3:17). Ce diferență între felul în care Îi vedea Domnul Isus și cum își apreciau ei starea. Te trec fiori reci la o asemenea stare de nesimțire spirituală. Avertizarea este că și generația noastră se confruntă cu același fel de slujire. Privim la biserici arhipline fără Domnul Isus. În locul Lui liderii și-au pus numele lor, iar biserica a devenit ”ministry”-ul lor, nu al Domnului Isus. Fugi dintr-o asemenea biserică și caută o adunare în care Duhul Sfânt conduce, iar poporul slujește și I se închină numai Domnului Isus.

2. Biserica activismului. Era zgomot mult și gălăgie înăuntru. Mesajul sună provocator: ”Dacă aude cineva glasul meu …” (Apoc.3:20). Îmi imaginez câte departamente și feluri de slujire erau acolo: bordul pastoral era în ședință (nu la rugăciune), iar diaconii discutau problemele administrative; tinerii sunt la studiu biblic, iar familiile tinere fac programul pentru un ”retreat”; surorile sunt adunate în sala lor și discută despre următoarea ”masă de dragoste,” corul și fanfara sunt la repetiție, iar grupul de închinare stabilește repertoriul pentru următoarea întâlnire. Atâta activitate și zgomot încât glasul Domnul Isus și bătaia Lui la ușa bisericii n-aveau nici o șansă să fie auzite. Asta îmi aduce aminte de zilele când am început fanfara la Hațeg. După ce am învăţat câteva cântări simple am ajuns la repetiția finală. Am început să cântăm și după numai câteva măsuri dirijorul a strigat: ”Stop! Știți ce-i asta? Gălăgie sfântă!” Asta se aude și azi în multe congregații. Spectacole de sunet și lumină gen Hollywood. Biserici în care motivația este să te simți bine dar unde nu se predică niciodată despre păcat, sfințire sau trezire spirituală. 7 zile din 7 sunt activități la biserică fără ca vocea Mântuitorului și bătaia lui în ușă să fie auzite. Creștini de nume  ”având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.”  Sfatul Scripturii este clar: ”Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Tim.3:5). Te întreb sincer: ”Cum stau lucrurile în viața ta de creștin?” Ești doar spectator, consumator sau ești implicat în slujire alături de sfinți ca să aduceți slavă Domnului Isus?

3. Biserica ultimei șanse. În zarva care domnește în biserica de tip Laodicea, singura și ultima șansă este: ”Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa” (Apoc.3:20). Asta înseamnă cel puțin două lucruri: să faci liniște ca să auzi bătaia și vocea, iar apoi să pui mâna pe clanța de la ușă și să deschizi. Ca să înțelegi, îngăduie să te întreb ”Când ai postit și ai stat ultima dată de vorbă cu Domnul?” Altfel spus: ”Când ai făcut ultima dată liniște în sufletul tău ca să-L auzi pe Domnul?” Dacă s-a întâmplat așa ceva, atunci ”leagă-ți centura” pentru ce urmează: ”voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”(Apoc.3:20). Wow! Fantastic! Întreaga mea existență se rezolvă în acest punct al mesajului. Cât trăiesc pe pământ El împlinește toate nevoile mele (”voi cina cu el”), iar când voi ajunge în veșnicie tot El se va ocupa de eternitatea mea (”și el cu mine”). Ca și cum asta ar fi prea puțin, Domnul Isus ne surprinde când adaugă: ”Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie .” (Apoc.3:21). Fiul lui Dumnezeu nu se simte bine fără tine în Cer de aceea a pregătit surprize fără egal. Vrea să împartă domnia cu tine dar are ceva foarte serios să-ți spună: ”Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” (Apoc.3:19). Asta e tot! Când tu îți faci partea, Dumnezeu nu se lasă dator.