“Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” (2Cr.7:14)
Istoria consemnează perioade în care o națiune trece prin situații de urgență. Crize de tot felul, catastrofe și dezastre naturale, războaie și vești de războaie. Exact ceea ce se întâmplă în aceste zile peste tot în lume. Oamenii se uită neputincioși la oameni și așteaptă izbăvire de la guvern, președinte, parlament sau alte autorități responsabile să facă ordine. Iar aceștia nu sunt capabili decât în parte să rezolve problemele cu care se confruntă societatea. Ce este de făcut? Iată cum vede Dumnezeu situațiile dificile în care ajunge o națiune. Ele se întâmplă: “Pentru că au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor … pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele.” (2Cr.7:22). Aceasta este adevărată cauză a lucrurilor; de aici pleacă totul. Relația cu Dumnezeu s-a stricat și a fost înlocuită cu dumnezei falși, iar închinarea adevărată cu una păgână. Oamenii au doar o religie dar nu mai au relație. Poartă un nume dar nu se vede viață. Au liturghia dar nu mai au credința. Soluția nu este la guvern și la președinție, nici la biserică sau la slujitorii altarelor sau amvoanelor ci la poporul lui Dumnezeu. El promite că va aduce din nou binecuvântare și prosperitate într-o națiune și va tămădui țara dacă poporul Lui va înțelege câteva lucruri:
1. Dacă poporul Meu se va smeri. Acesta este punctul de pornire. Smerirea este acțiunea personală a cuiva de a recunoaște și a rămâne sub autoritatea lui Dumnezeu. Când oamenii refuză să se smerească, Dumnezeu alege să-i umilească. Asta aduce dezastre, durere și suferință. Smerirea înseamnă să recunoști că ai păcătuit și să te întorci cu fața spre Creatorul tău. Exact asta cere Dumnezeu în Mica 6:8: ”să umbli smerit cu Dumnezeul tău!” Aceasta este regula și condiția necesară ca Cel Prea Înalt să te binecuvânteze și să te păzească. Apostolul Petru remarcă același lucru când scrie: “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1Petru 5:5-6). Simplu ca bună ziua. Dacă eu nu mă smeresc va avea El grijă să o facă dar mă va costa. Salvarea unei națiuni vine când poporul lui Dumnezeu se pune – de bună voie și nesilit de nimeni – sub autoritatea Stăpânului. Acesta este strigătul care ar trebui să fie auzit de la amvoane și de la altare. ”Pocăința pocăiților” va genera mântuirea celor nepocăiți și salvarea națiunii de la pieire. Doamne, începe smerirea în poporul Tău și Fă-o cu cei ce sunt în fruntea turmei. Ne-am săturat de catedrale și de mănăstiri cu sfinți și cu moaște, de slujbe și de praznice, de evanghelizări fără Duhul Sfânt și de programe artistice religioase. A venit vremea smeririi noastre ca astfel El să poată fi înălțat!
2. Dacă poporul Meu se va ruga și va căuta Fața Mea. Al doilea pas este legat de primul. Smerirea te coboară pe genunchi la rugăciune ca să-ți ceri iertare și să cauți fața lui Dumnezeu. Dar – ATENȚIE – asta trebuie să devină permanență în viața noastră. Nu doar când vine necazul, ci 24/7. Exact cum Dumnezeu ne dăruiește în mod constant aer, apă, lumină, căldură, tot așa trebuie să răspundem și noi. Apostolul Pavel strigă: ”Stăruiţi în rugăciune!” (Rom.12:12), iar la 1Tes.5:17 ne provocă: ”Rugaţi-vă neîncetat!” Asta este mai mult decât religie, este relație. Nu cu o biserică sau cu un cult religios, ci cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt și în Numele Domnului Isus. Avem ”tone” de religie dar nu mai avem credință. Avem sărbători și slujbe de tot felul, activism și propagandă mai mult decât la comuniști dar nu mai avem semne și minuni, nici convertiri care să rămână. Creștinismul este în criză nu din cauză că ”Dumnezeu a murit”, ci din cauză că poporul Lui s-a depărtat și nu mai ține legământul încheiat cu El. Iată cum agonizează omul lui Dumnezeu vizavi de nevoia urgentă de rugăciune: ”Avem mulți organizatori dar puțini agonizatori; mulți jucători dar puțini rugători (gladiatori în rugăciune). O mulțime de păstori, puțini luptători; multe temeri, puține lacrimi; modă şi paradă prea mare dar puțina râvnă în lucrare; mulți sfătuitori, puțini ostenitori. Dacă greșim în privința aceasta, a rugăciunii, greșim în toate.” (Leonard Ravenhill – ”Rugăciunea care atinge veșnicia”). Sus privirea și inima! Dumnezeu are nevoie de voluntari care să stea în linia întâia. Ești tu unul dintre ei? Adu-ţi aminte că: ”Creștinii noștri de pe vremuri / Pe sub pământ altar aveau / Și pe furiș la miezul nopții / Veneau și-acolo se-nchinau.” Oare va trebui să vină prigoana ca poporul lui Dumnezeu să se trezească?
3. Dacă poporul Meu se va abate de la căile lui rele. Adevărata pocăință înseamnă mult mai mult decât vorbe: înseamnă o viață trăită conform Cuvântului lui Dumnezeu. Așa se traduce cuvântul ”metanoia” din limba greacă: ”înnoirea minții, schimbarea gândirii, a concepției despre lume și viață.” Dacă am înțeles să ne smerim și să căutăm Fața Lui în rugăciune, asta trebuie să se vadă în modul nostru de viață de zi cu zi, indiferent că este vorba de indivizi, familii sau națiunea întreagă. Generația primilor creștini a realizat că ei sunt urmașii Mântuitorului deoarece ”au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A.4:13). Ce onoare dar și ce responsabilitate! Exact așa cum avertizează și poetul creștin în versurile lui: ”O, om!… Ce mari răspunderi ai / De tot ce faci pe lume / – De tot ce spui în scris sau grai, / De pilda ce la alţii-o dai / Căci ea mereu spre Iad sau Rai / Pe mulţi o să-i îndrume.” (Traian Dorz – O om). Dumnezeu vrea să salveze națiunea dar are nevoie de mine și de tine. Nu-i destul să ne smerim și să ne rugăm. Este nevoie să provocăm oamenii de lângă noi oferindu-le o alternativă de viață: viața Domnului Isus trăită în viața noastră. Pocăiți acasă, pocăiți la lucru și la școală, pocăiți în politică și la biserică, pocăiți între vecini și între dușmani, de-o potrivă. Nimic mai mult decât ca oamenii ”să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”(Matei 5:16). Asta va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta și-n casa ta precum și-n națiunea din care faci parte. Ce zici? Accepți provocarea? Dumnezeu așteaptă răspunsul tău. Fă-ți socoteala și spune DA chiar acum. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.
RUGĂCIUNE
”Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.” (Ps.51:12-13).
DA