”Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului … ! (Ps.27:4)

De când deschidem ochii și până plecăm în veșnicie, viața noastră este o sumă de dorințe de tot felul. Când eram fără Christos și fără mântuire aveam dorințe egoiste pe care încercam să le împlinim cu puterile noastre. Când ne-am pocăit s-au pocăit și dorințele noastre.  Rezolvarea lor nu mai depinde atât de noi, cât de Domnul nostru. Iată ce spune David, ”omul după inima lui Dumnezeu”, cel care a beneficiat cel mai mult de împlinirea supranaturală a dorințelor lui spune că: ”El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.” (Ps.145:19). Întrebările care se impun de la sine sunt: ”care trebuie să fie starea celor care vin înaintea Lui cu dorințele lor?” și ”care sunt dorințele pe care El promite să le împlinească?” Rămâi ”pe recepție” și urmărește mesajul până la sfârșit. Te provoc să faci cunoștință cu câteva dorințe sfinte care ar trebui să te preocupe insistent și la care te invit să meditezi:

”Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1Petru 4:8)

“Dacă dragoste nu e, nimic nu e.” Așa a încercat scriitorul Marin Preda să argumenteze adevărata nevoie cu care se confruntă omul. Omenirea trece zilnic prin crize  de tot felul și se pare că cei care conduc lumea au pierdut controlul asupra rezolvării lor. Înțelegerea corectă este că cea mai mare criză a tuturor timpurilor este criza de dragoste.  Nu criză de eros (dragoste posesivă, egoistă), nici de fileo (dragostea indiferentă, cea dintre doi prieteni ) și nici de  storge (dragostea din familie). Este criză de agape, de dragoste jertfitoare, altruistă, de iubire generată de jertfa Domnului Isus. Este vorba de dragostea fierbinte (Foarte puternică, adâncă, aprinsă, înfocată; DEX) care te motivează să mergi un kilometru (o milă) în plus față de cât erai dator și să dai și cămașa atunci când cineva îți cere haina. Este dragostea care răspunde: te iubesc chiar dacă nu mă iubești; te iert chiar dacă mă urăști; te ajut chiar când nu meriți. Cum arată acest fel de dragoste și unde o putem afla? Urmărește restul meditației și vei înțelege. Apoi primește provocarea de a trăi în fiecare zi la înălțimea ei.

”Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

Asistăm în aceste zile la scene incredibile de manifestare a așa zisului creștinism original românesc. Catastrofa de la clubul ”Colectiv” aduce în scenă o confruntare de idei și de practici care te pun pe gânduri. Oare în felul acesta ar fi acționat Domnul Isus dacă ar fi fost aici? Nu scriu ca sa ”arunc cu pietre” în cineva, ci doar să privim cu atenție asupra unui aspect esențial al vieții creștine: rugăciunea. Nu există viață creștină adevărată fără rugăciune. Dar nu orice fel de rugăciune, ci rugăciune autentică. Fratele Iacov vorbește în capitolul 5 v. 16 despre ”rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” și spune că are o mare putere. Iar marele om al lui Dumnezeu, Fr. Liviu Olah scrie în cartea ”Puterea rugăciunii” următoarele cuvinte memorabile: “Sunt convins că ceea ce este energia nucleară în lumea materială, este rugăciunea în lumea spirituală. Prin rugăciune apăsăm pe butoanele cerului făcând cu efect jertfa lui Isus Christos pentru miliardele de oameni de pe glob.” Ce trebuie să faci și – mai ales – ce trebuie să ști ca să beneficiezi de puterea benefică a ”rugăciunii fierbinte?” Ce înseamnă și cum se manifestă ea? Scriptura și experiența sfinților arată că rugăciunea fierbinte însoțită de putere înseamnă:

“V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

Versetul de mai sus ne prezintă un mesaj pentru vremuri grele. A fost rostit de Domnul Isus în Joia mare din săptămâna patimilor în camera de sus. Mântuitorul se pregătea pentru” capitolul final” al misiunii Sale pământești. Ucenicii erau triști și apăsați în suflet. Aveau nevoie de încurajare și Domnul Isus o face explicându-le la modul direct ce-i așteaptă în viitor. Viața de copil al lui Dumnezeu nu înseamnă un covor roșu presărat cu trandafiri. Un pocăit este conștient de faptul că trăiește în lume și că nu este scutit de nici una din problemele acestui pământ. Ce ne motivează să mergem înainte și să rămânem lângă Domnul chiar și atunci când trecem prin” valea umbrei morții?” Cât de adevărate mai sunt cuvintele Mântuitorului în zilele pe care le trăim? Cum putem avea o viață liniștită și plină de pace în mijlocul furtunii?

Am văzut în meditațiile anterioare că familia creștină este sub asaltul puterilor întunerecului dar că ea este ”condamnată” să fie biruitoare prin Cel care a biruit moartea și este Capul ei, Domnul Isus Christos. În această meditație doresc să privim la felul în care putem să trăim ”pe culmi” și nu ”în vale” împreună, soți și soții, părinți și copii și să fim o mărturie pentru cei din jurul nostru. Cum este posibil ca într-o lume care se dezintegrează tot mai mult din punct de vedere moral să ai o familie binecuvântată și să trăiești în pace și armonie? Oare familia creștină este scutită de probleme și încercări? Nicidecum. Vă invit să mergem într-o vizită surpriză la prima nuntă descrisă în Noul Testament și să fim ”invitații din umbră” care urmăresc tot ce se întâmplă într-o familie în care criza a început chiar în ziua nunții. ”Nu mai au vin”/Ioan 2:3/ a fost anunțul care a speriat pe cei implicați în organizarea nunții.

“Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. /Iosua 24:15/

Trăim vremuri în care asistăm la dezintegrarea rapidă a familiei și la un proces masiv de sodomizare a societății.  Care este perspectiva familiei creștine? Există vreun motiv de bucurie sau privim pesimiști și neputincioși la năruirea speranțelor legate de viitorul familiei? Creștinii sunt chemați să trăiască în biruință: să fie cap și nu coadă; deasupra și nu dedesubt; victorioși și nu victime. Se fac tot felul de clasamente ale succesului (pentru sportivi, artiști, politicieni, etc) dar n-am văzut nici un clasament cu cei mai de succes pocăiți. O familie de pocăiți este ”condamnată” să fie ”de succes” pentru că nu se poate altfel. ”Capul” ei este Cel ce a biruit moartea. Regele regilor și Domnul domnilor. Președintele președinților. Haideți să privim la câteva definiții ale cuvântului succes: