” … cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” (2Tim.2:5)

” alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.   Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Fil.3:12-14)

” … mi-am isprăvit alergarea …” (2Tim.4:7)

Am ajuns în săptămâna în care numărăm ultimele zile din anul 2014 și primele zile din 2015. Un timp de bilanț pentru ceea ce a fost și de prognoză pentru ceea ce va fi. Un fel de ”predare-primire.” Suntem cu 365 de zile mai aproape de eternitate. Trecerea timpului este un proces ireversibil și – conștienți fiind – ar trebui să devenim tot mai înțelepți. Apostolul Pavel se află în închisoare când scrie scrisoarea către sfinții din Filipi și după ce face bilanțul pentru tot ce s-a întâmplat în viața lui, ”trage adânc aer în piept” și strigă din răsputeri: ”Alerg înainte!” Apoi expune motivele deciziei lui și astăzi le împărtășește cu noi. Pocăitul este un alergător de cursă lungă, iar Pavel a câștigat deja ”maratonul” și este demn să fie ”antrenorul” nostru. Iată cum traduce el expresia ”Alerg înainte:”

“Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”  S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.” (Luca 2:15-16)

 ” … şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.” (Matei 2:12)

Orice eveniment veritabil rămâne în istorie prin impactul care îl produce în timp asupra oamenilor și societății. S-au perindat în istorie mai multe orânduiri social-economice și împărății dar fiecare dintre ele a trebuit să fie înlocuită cu una mai bună deoarece n-a realizat fericirea și bunăstarea  care a promis-o. Numai ”Împărăția Domnului Isus” rămâne aceiași de-a lungul veacurilor.  Ea își are originea în Cer și valorile ei sunt total diferite de cele ale oamenilor. Nașterea Domnului Isus reprezintă momentul ”fizic” de pornire al Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Cum se verifică existența și eficiența acestei realități de necontestat după mai bine de două mii de ani? Care este impactul vizibil al Crăciunului în vremea pe care o trăim? Ce putere benefică are Pruncul din iesle și cum se manifestă ea? Cum influențează El lumea și astăzi? Urmăriți …

”Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. ” (Ioan 1:14)

 ”Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14:9)

Un băiețel stătea în fața fotografiei tatălui său care era plecat de mai mult timp, iar apoi s-a întors spre mama lui și i-a spus gânditor: ”Aș vrea ca tatăl meu să iasă din fotografie.” La Nașterea Domnului Isus, Tatăl nostru din Cer iese din tablou și vine să se întâlnească cu noi în persoană. Dumnezeul impersonal devine om și trăiește printre noi ”plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14) ca să ne înțeleagă și să ne reprezinte. Privind la Fiul lui Dumnezeu înțelegem că El a venit în lumea noastră să ne descopere câte ceva din existența nemărginită a Dumnezeului măreț și sfânt, Cel care stă pe tron și conduce Universul. Haideți să mergem la iesle și, privind la Pruncul Isus să descoperim frumusețea și inima plină de dragoste a Creatorului care intră în spațiu și timp ”să se nască și să crească, să ne mântuiască.” El plătește prețul suprem ca să răscumpere ființa umană din pierzare și moarte. Sărbătoarea Nașterii ne revelează:

“Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.”(Apoc.5:9).

 “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: “Dumnezeu este cu noi.”(Matei 1:23)

Am intrat în ultima luna a anului 2014. Colindele şi luminile multicolore precum și atmosfera din magazine anunță Christmasul. Pentru sfinți însă, timpul acesta este o vreme în care  meditează la Advent (sosire, venire), evenimentul care ne cuplează cu prima venire a Domnului Isus dar ne îndreaptă gândurile și spre revenirea Lui pe nori ca să ducă Biserica în glorie. Evangheliștii Matei și Luca relatează cu lux de amănunte ce s-a întâmplat la Betleem și în Israel la nașterea Domnului Isus. Dar, așa cum  înainte de a ieși în scenă, artiștii se pregătesc în spatele cortinei pentru a realiza o prestație la nivel de excelență, tot așa și cosmosul întreg a avut un timp de pregătire pentru ”a ieși pe scena istoriei” în persoana Fiului lui Dumnezeu, Cel care a venit  ”să se nască / și să crească / să ne mântuiască.” Cartea Apocalipsei deschide puțin cortina veșniciei și ne lasă să privim și să înțelegem ce s-a petrecut în Cer înainte de a se întâmpla pe pământ.

”Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi.”(Deut.8:10-11)

”Vezi să nu zici în inima ta: “Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi …”(Deut.8:17-18)

Când Dumnezeu L-a creat pe om S-a obligat să-I asigure protecție, pace, prosperitate și părtășie. Adică, să-L binecuvânteze. Ființa umană în schimb trebuia să-L respecte pe Creator și legea, poruncile și rânduielile Lui și să aprecieze purtarea de grijă divină printr-o atitudine de recunoștință și mulțumire așa cum cere în Deut.6:3: ”Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, când ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere.” Scenariul acesta reprezintă starea ideală în care atât Dumnezeu cât și omul ar fi fost împliniți și fericiți. Ce s-a întâmplat știm cu toții. Legământul cu Dumnezeu a fost rupt și în loc de binecuvântare omul a ajuns sub blestem. Toată istoria Vechiului Testament (și nu numai) reprezintă strigătul și căutarea lui Dumnezeu după omul căzut în păcat. Tocmai ce am sărbătorit ziuă recunoștinței și a mulțumirii și doresc să împărtășesc cu voi câteva avertizări din partea Creatorului pentru om, capodopera creației Sale în asemenea momente speciale.

“Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.  Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.” – (Ps.46:10-11)

”Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul, şi înalţă pe altul.” (Ps.75:7)

Din când în când Dumnezeu apare pe scena istoriei într-un mod aparte și transmite câte un mesaj de atenționare, fie națiunilor, fie liderilor. Tocmai ce a fost ales președintele României într-un mod dramatic, evidențele arătând fără drept de apel intervenția Celui Prea Înalt. Săptămâni de zile creștinii evanghelici au fost jigniți și insultați de către creștinii tradiționali majoritari, având în frunte preoții și politicienii. Ei n-au ripostat, ci s-au unit la post și rugăciune, iar Stăpânul universului a răspuns pe măsură. Jurnalistul Moise Guran  tocmai a scris că: ”Dumnezeu are ironiile sale. Pentru că nu le înțelegem, noi le numim minuni. Una tocmai s-a  întâmplat.”  Ce dorește Dumnezeu să comunice omului când strigă ”Opriți-vă!” De ce trebuie să ne oprim și să luăm aminte?  În momentele de răscruce prin care îngăduie să trecem, Creatorul dorește să înțelegem care este: